Cat de des luati decizii proaste? Eu, in fiecare zi. Fie ca vorbesc de neputinta de a-mi stapani anumite pofte bolnave sau de a face dreapta pe o strada cand puteam sa mai astept o intersectie. As vrea sa invat sa spun nu tentatiilor care imi distrug sanatatea, fie ca vorbesc de o cutie de Pepsi sau mai grav, de momente de neputinta care ma aduc uneori la disperare. Uneori refuz sa mananc doar din furie pe viata sau pentru ca nu pot.
Cat de des va ganditi la cei din jurul vostru? Stati probabil de multe ori si priviti in jur. Vedeti o fata care zambeste larg si va spuneti in gand, cat de fericita poate fi. Niciodata nu v-ati putea imagina cum e de fapt realitatea. Cat de des va ganditi la voi, la viata voastra? Sunteti fericiti cu adevarat? Sau daca nu, macar impliniti? Zambiti sincer intotdeauna? Cat de des sunteti voi cei ce luati deciziile pentru voi? Eu una am uitat cum e sa decid pentru mine, intotdeauna ma gandesc ce ar fi bine pentru ea…sau pentru el. Ei nu se gandesc niciodata la mine si daca au facut-o candva, acum sunt probabil doar o fiinta fata de care au anumite obligatii. Uneori vreau sa cred ca apreciati ceea ce aveti,asa cum si eu apreciez fiecare clipa.
Si multi dintre voi stiti cel mai bine cum sunt. Am scris in trecut despre falsa mea superficialitate si imi amintesc cum ati venit la mine si m-ati intrebat, cine m-a acuzat de asa ceva? Intre timp am auzit alte critici, cum ca am luat o decizie atat de importanta doar pentru ca vreau sa ma distrez. Ei bine, suntem cu totii liberi sa vorbim, sa gandim. Suntem responsabili de faptele noastre si de jignirile pe care le adresam celor din jur. Suntem in fond, ceea ce vrem sa fim.
Cat de des mai cautati o fata sau un baiat dupa valori si nu dupa dimensiuni? Sunteti oare vreodata constienti ca ceea ce conteaza cu adevarat este facut sa fie descoperit, nu oferit cadou? Stim oare ca traim mare parte din timp cu oameni pe care nu ii vrem langa noi? De multe ori din ambitie, obsesie, neputinta? Si va spune acest lucru un om orgolios si incapatanat care pierde in fiecare zi din acest motiv. Si astazi inteleg mai bine ca oricand cate greseli am facut din incapatanare si ambitie inutila. Insa stiu, ca oricat as pierde si oricat de singura voi ramane, exista lucruri cu adevarat minunate. Si pe ele, am invatat sa le descopar singura. Si mai mult ca oricand nu-mi pasa nici de viitor si nici de trecut, nici de roata vietii.
Si chiar daca anii trec, oameni vin si pleaca, cu mici retusuri, sunt aceeasi. Mai slaba, mai matura, mai constienta de faptele mele, mai ambitioasa si mult mai realista. Dar undeva in substrat, cei ce ma stiti de multi multi ani, gasiti in mine aceeasi Ioana. Cati dintre voi puteti spune asta si despre voi?