O lume perfecta!

Standard

Chiar daca nu pare, nu m-am resemnat. Inca mai cred in societatea perfecta in care sa-mi duc traiul linistita. Stiu ca acest loc idilic nu este Romania si stiu ca daca vreau sa gasesc lucrurile frumoase, nu le voi gasi aici. Inca mai sper in oameni valorosi si intr-o lume fara prejudecati.

Stiu ca exista, undeva pierduti printre noi, oameni de calitate. Sunt acei oameni care vad adevarata valoare a celor din jur si nu lucrurile cu adevarat superficiale.  Inca n-am obosit si raman vesnic optimista si vesela. Pentru ca daca m-as resemna atunci probabil as ajunge una dintre ele. Dar undeva in interiorul meu, desi de cele mai multe ori pun capul pe perna si ma gandesc ca nu exista acela, cand ma trezesc ceva imi spune ca el este. Stiu ca desi cazurile triste se inmultesc si ca ascult din ce in ce mai des povesti de-a dreptul dramatice, undeva in aceasta metropola e loc pentru noi toti. E loc si pentru cei de calitate si pentru cei cu mai putine scrupule. Ce-i drept, cei din urma s-au acomodat mai usor.

Imi amintesc de luna martie cand in drum spre birou plangeam in masina. Era ora 8. Si cand dintr-o masina de langa mine primesc un buchet mare de flori. Iar cand geamul coboara indeajuns de mult vad doi cantareti de hip-hop… Imi zambesc si imi spun ca sunt prea frumoasa ca sa plang si ca nimic nu merita. Ei bine, in spatele fiecaruia dintre noi se ascunde altcineva. Iar eu stiu ca daca n-as fi primit acele flori n-as fi stiut niciodata ca un baiat de cartier stie sa faca gesturi frumoase.  Dar cati dintre voi ati fi facut asta? Cati dintre cei ce au fost in viata mea au facut asta?

Inca mai cred si stiu ca voi toti de langa mine veti gasi intr-un moment omul care sa vada dincolo de aparente. Stiu ca de cele mai multe ori mi se spune ca merit mai mult, ca sunt prea buna. Stiu ca sunt doar niste scuze. Dar daca suntem atat de naivi crezand ca femeia perfecta se ascunde intr-o rochie frumoasa, un machiaj perfect, un corp fara cusur, atunci sigur vom avea acest lucru. Doar ca de cele mai multe ori se dovedeste a fi alegerea gresita.

Lumea perfecta e cea pe care ne-o facem noi. Noi decidem pe cine sa pastram si pe cine sa lasam sa plece. Noi decidem pe cine sa umilim si pe cine sa respectam. Suntem, in fond, cei ce luam deciziile.

Iar eu, dincolo de zambetul meu sincer, ascund o lume pe care putini indraznesc sa o exploreze. Pentru ca e mult mai usor sa-mi masori picioarele decat creierul, e mult mai usor sa-mi vinzi cuvinte mincinoase crezand ca sunt genul care pica usor. Dar toate astea nu fac decat sa ma ajute. Pentru ca aroganta mea este una indreptatita cand intalnesc zi de zi astfel de oameni.

Iar urmatorul post este dedicat celor ce nu valoreaza nimic. Sunt cei ce m-au convins ca incepem sa ne degradam mult prea usor.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s