Pepsi nu e Cola

Pepsi nu e Cola. Stim asta? Stim!

Nike nu e Adidas. Stim asta? Stim!

O femeie blonda nu e o femeie bruneta. Stim asta? Stim!

Daca gustam sa zicem, un Pepsi, are acelasi gust ca si Cola? Nu. Daca le amestecam, obtinem o combinatie nedefinita, nu mai avem un gust pe care il putem recunoaste usor. Stim asta? Stim!

Atunci, explicati-mi va rog, de ce amestecati femeile. De ce luati o femeie normala, care are sentimente, se implica, sufera, si o tratati ca pe una care n-are scrupule? Noi nu avem pretentia ca voi sa purtati o pereche de incaltaminte Adidas si sa spunem ca e Nike. Pentru ca nu e!

Asa ajungem sa stricam lucrurile, cand nu intelegem ca o masina cu tractiune pe spate nu e acelasi lucru cu o masina cu tractiune fata. Dau un exemplu, doar. Asa ajungem sa stricam oameni pe care ii luam ca fiind normali si incercam sa facem din ei niste anormali. Nu putem, si sincer, chiar nu putem sa umilim o femeie care are intentii bune. Nu e materialista, nu e usuratica, nu e nebuna, nu e crizata, nu e geloasa, nu e posesiva. Luam femeia si incercam sa o determinam sa devina usuratica, nebuna, crizata, geloasa, posesiva. De ce? Pentru ca o tratam ca pe una cu aceste defecte, desi stim bine ca nu este o ea. Dar o tratam asa doar pentru ca putem. Minunat!

 Nu ne uitam in cutie, deci credem ca bem Pepsi cand de fapt noi bem Cola. Si avand totusi simturi,     intr-un final ne dam seama ca am gresit si ne oprim. De ce nu facem asta si cu oamenii? De ce trebuie sa ajungem sa facem dintr-un om sincer care chiar spera, are vise, se comporta normal, un om care plange… care renunta. Asa ajungem din persoane sincere, niste mincinosi. Pentru ca au existat oameni care ne-au taiat aripile doar pentru ca inaintea noastra au existat persoane care meritau sa nu le aiba. Si culmea, ele nu sufera. Suferiti voi. Si daca voi suferiti trebuie sa va razbunati pe cei normali.

E ca si cum o pereche de incaltaminte Nike se rupe si spunem ca si Adidas fabrica incaltaminte de proasta calitate. Si nu e asa. Stim bine asta. Nu putem sa punem semnul egal intre toate femeile. Mai sunt si cateva normale, iar voi, cu fiecare zi ce trece, le transformati in statui. Pentru ca inevitabil, daca esti nevinovat, incepi sa gasesti motive sa fii vinovat. Daca esti tratat gresit, undeva in subconstient, gasesti motive sa meriti sa fii tratat asa. Nu distrugeti oameni doar pentru ca asta e cel mai usor mod de a va feri de suferinta. Pentru ca va mintiti pe voi mai mult ca pe oricine.

Si tocmai pentru ca mie imi place Pepsi si Adidas nu ma duc niciodata sa-mi cumpar Cola si Nike. Daca intalnesc un barbat normal nu il tratez ca si cum l-as fi tratat pe ala de dinainte daca as fi stiut de la inceput cum era ala de dinainte. Desi, sincer va spun, mi-ar fi si mie mult mai usor. N-as mai ajunge niciodata sa sufar si peste 10 ani m-as uita in urma si as zice: mi-am batut joc de toti barbatii. Sunt cineva!

QUOD ERAT DEMONSTRANDUM!

Publicitate

Am sau n-am BMW?

Imi doream de ceva vreme sa scriu despre aparente si despre oamenii care incearca sa fie ceea ce nu sunt. De fiecare data m-a oprit ceva. Acum insa cred ca singurul motiv pentru care m-am abtinut a cam disparut. Stiti ca nu dau nume, niciodata. Desi de multe ori , asta ar fi ceea ce merita multi dintre ei.

Nici macar scarba nu-mi mai provoaca acesti oameni. Am invatat sa ii ignor intru totul. Ca sa poti supravietui in Romania lui 2012 trebuie sa inveti sa blochezi tot ce incepe sa se strice. Si asta fac si eu cu acesti oameni pe care ii vedem pe strazi. Multi dintre ei sunt aroganti peste masura pentru ca “au cu ce”.

Si de cele mai multe ori astia care ”au cu ce” se dovedesc cei care nu au nici macar “au” ca sa nu mai vorbim de “cu ce”. Am fost de nenumarate ori jignita de indivizi care habar nu aveau de fapt ce am sau ce nu am, cine sunt sau ce pot. Si intotdeauna acestia sunt cei care se dovedesc a fi mult sub noi. Si nu vorbesc de bani sau de bunuri. Vorbesc de realizarile lor in viata. Pentru ca mie nu mi se pare o realizare sa ai masa in fiecare saptamana la Bamboo. Si nici sa nu fii capabil sa construiesti o fraza coerent. Si cu atat mai putin nu este o realizare ca au trecut prin patul tau toate fetele care au acelasi doctor estetician.

Sunt constienta ca scara valorilor s-a rasturnat de mult timp. Ca nimeni nu mai vrea azi o familie si ca nimeni nu mai respecta pe nimeni. Ca traim intr-o jungla in care pentru a supravietui trebuie sa mananci mai multa carne si mai putina salata. Nu va cer sa ma bagati in seama sau sa ma apreciati. N-ati fi oricum in stare sa intelegeti mare lucru din vietile oamenilor simpli. Va cer doar sa nu mai veniti sa-mi spuneti ca masina mea e un jaf cand voi umbati cu masini imprumutate de pe la prietenii mai instariti. Si sa nu-mi ziceti ca am nevoie de operatii estetice pentru ca nu am. Puteti sa ma ignorati. Sa nu va ocupati memoria si asa plina de informatii pretioase cu numele sau chipul meu. Sunt oameni cu adevarat frumosi!

Sunt oameni cu adevarat valorosi in aceasta tara. Si ei nu traiesc dupa aparente si nu incearca sa para ceea ce nu sunt. Haideti sa-i respectam macar. Stiu ca multi nu pot sa inteleaga cum e sa inveti cu adevarat, nu sa mimezi invatatul. Si multi nu inteleg cum e sa muncesti! Sa muncesti ca sa ai ceea ce iti doresti. Nu am pretentia sa convietuiti sau sa impartiti macar un salut. Am pretentia sa-i ignorati, nu sa-i atrageti in capcane pentru ca oricat de puternic este un om la suprafata, nu poti sti si cine este el cu adevarat.

Si barbatii plang cateodata!

Am tot repetat de ceva vreme ca noi femeile avem dreptul si nu putem fi acuzate ca suntem isterice. De ce? Pentru ca “isteric” vine din grecescul “hystera” care inseamna uter. Barbatii ce scuza au?

Din ce in ce mai des dau de cazuri nefericite, fie ca vorbim de lasi, isterici, slabi de caracter etc. Sa nu mai vorbim de cei care se lamenteaza. Trec cu vederea, cu totii suntem oameni, cu totii avem stari ciudate si zile proaste. Si sunteti martori ca sunt una dintre cele mai intelegatoare femei care exista. Stiu ca intr-un final toti avem sentimente, chiar daca unii le tin undeva ascunse. Si toti avem dreptul sa plangem, sa fim lasi, slabi de caracter. Nu e cinstit sa fim insa blamate pentru niste trasaturi cand din ce in ce mai multi barbati o iau pe drumul nostru.

Daca o femeie plange, e penibila. Daca un barbat plange, vai, are sentimente.

Daca o femeie tipa, e isterica. Daca un barbat tipa, se impune.

Daca o femeie posteaza pe Facebook o melodie trista, e disperata! Daca un barbat posteaza pe Facebook o melodie trista, e romantic.

Daca o femeie renunta, sigur are pe altul. Daca un barbat renunta, ea era nebuna, el n-a mai suportat.

Daca o femeie insala, e de moravuri usoare. Daca un barbat insala, e barbat.Un barbat adevarat e barbat adevarat daca nu e fidel.

Daca o fata iese sambata in club, e destrabalata. Daca un barbat nu iese o sambata in club, e bolnav.

O femeie trebuie sa ierte, e de datoria ei. Un barbat iarta doar o data si atunci iti scoate ochii toata viata.

Daca o femeie conduce un BMW, sigur i-a cumparat-o cineva. Daca un barbat conduce un BMW, are sigur  o super cariera, o super afacere.

Daca o femeie nu te cauta, nu e de incredere. Daca un barbat nu te cauta, sigur era ocupat.

Daca o femeie are “dureri de cap”, e infidela. Daca un barbat are dureri de cap, e sigur obosit.

Daca o femeie iese nearanjata din casa, este neingrijita. Daca un barbat iese din casa nearanjat, e pe stilul junky.

As putea sa gasesc multe alte exemple relevante. Morala este ca noi suntem intotdeauna vinovate, orice ar fi. Si nu vreau sa fiu acuzata ca sunt feminista pentru ca nu sunt. Apar barbatii, ii inteleg, nu ii judec. Multi dintre ei sunt mai mult decat minunati. Pe multi dintre ei ii respect. Vreau doar sa existe o idee cinstita si realista a ceea ce traim astazi. Pentru ca de cele mai multe ori privim gresit realitatea si de cele mai multe ori jignim fara sa gandim. Ne conturam idei preconcepute si facem rau celor din jur. Daca am fi mai putin critici si mai mult oameni, am face mai multi oameni sa zambeasca si nu sa planga.

Si eu sunt in topuri!

Daca am promis, am promis!

In 2011 am incercat ceea ce nu mai incercasem pana acum. In urmatoarea ordine!

Locul 8: Am trimit mesajul gresit! In loc sa trimit destinatarului despre inculpat, am trimis direct inculpatului despre el insusi. Mic indiciu: ma exprimam cam asa: “X e un prost, ha ha ha ce prost e.”

Locul 7: Am dat licenta la Ase de 2 ori. Stiu ca nimeni nu se poate lauda cu asta. Indiciu: o mica greseala birocratica. Intr-un final a fost nevoie de insusi decanul pentru a putea finaliza o facultate pe care nici nu o trec in CV doar pentru faptul ca mi-e rusine ca am absolvit-o.

Locul 6: Am apasat intr-un mod miraculos pe un buton (nu intrebati) si mi-am transformat licenta din litere in niste monstruleti. Am fost nevoita sa o rescriu peste noapte pentru ca toti IT-istii m-au asigurat ca ce Ioana face, Ioana si desface.

Locul 5: Am lovit pentru prima oara un barbat. In club, in vazul lumii, puternic.

Locul 4: Am intrat intr-un refugiu, noaptea. Am ramas pe camp. Pana. Roata de rezerva in portbagaj. Portbagaj blocat. Bancheta nu se rabateaza. Adus o alta roata de rezerva, nu se potrivea. Si ce mai conteaza cum am plecat de acolo, important e ca am scapat cu viata.

Locul 3: Am luat cheile altui apartament si implicit am lasat niste oameni blocati in casa. Dupa ce am condus la 7 dimineata prin toata Constanta sub o oarecare influenta a unor licori (evident ca nu eu eram la volan), am descoperit ca trebuie sa ne intoarcem sa luam cheile bune. Cale intoarsa, aceleasi emotii!

Locul 2: Am ramas blocata in casa impreuna cu Irina. Nu intrebati cum. Ea a blocat usa, eu am rupt cheia in broasca. Nu era casa noastra. Balconul apartamentului era deasupra unei gradini, gradina care nu era tocmai publica. Ca sa putem arunca cheia pe geam a trebuit sa gasesc o solutie de moment. Irina a zis ca eu am facut baschet, deci trebuie sa stiu sa arunc o cheie la 50 de metri distanta intr-un spatiu limitat. Ca de, doar eu am rupt cheia, nu ea a blocat usa. Am iesit si de acolo, dupa ce salvatorii au venit cu patentul. In aceeasi seara am blocat cheia in contact…la masina.

Locul 1: Am dormit singura in masina in parcarea unui mall. Nu in Bucuresti, mai precis…prin Moldova. O buna prietena n-a auzit telefonul. Dupa ce am sunat-o de cel putin 60 de ori… N-am ales eu sa dorm in parcare, a venit somnul fara sa ma intrebe. De aceea n-am inchis nici usile… m-am trezit tot singura. A fost frumos!

Si 2012 a inceput in forta. Am cazut in fata unui mall, mi-am julit palmele si genunchii…mi-am aruncat un inel la gunoi din greseala. Ma astept la orice!

Ana si Ion

Ana il iubeste pe Ion. Ion nu o suna din ora in ora. Drama! Ana iese cu fetele in oras si Ion vede poza pe Facebook! Drama! Ion sta prea mult online pe Facebook. Drama! Ana simte ca Ion i-a vorbit ciudat la telefon, evident drama! Ion nu-i mai trimite Anei mesajul de noapte buna. Drama! Ion nu i-a luat Anei de Craciun cadoul mult asteptat! Drama! Ana are o fusta prea scurta, dramaaa!

Dragilor, v-ati gandit macar o singura clipa ce va face fericiti cu adevarat? Nu in viata, intr-o relatie. V-ati gandit cat timp pierdeti cu certuri idioate care nu fac decat sa va erodeze un lucru pe care oricum il construiti al naibii de greu. V-ati gandit ca lumea nu se sfarseste daca cel din jur nu mai e? V-ati gandit care sunt de fapt problemele importante in viata? V-ati gandit ca poate daca vreti sa faceti lucrurile sa mearga trebuie sa invatati sa luati oamenii ca atare?

Barbatii nu se schimba. Niciodata! Nici femeile! Ele doar incearca, fac un efort sa se abtina. Dar barbatii nici pe ala nu il fac. Eu am pierdut deja. Nu am invatat ca un barbat nu se schimba si ca daca l-am suportat atatia ani asa cum era el, inseamna ca problema nu era la el. Am incercat sa schimb. Si evident, nu se intampla nimic notabil.

Urasc intr-un mod greu de explicat femeile care vin si imi zic ca vor sa moara. De ce? Pentru ca barbatul din viata lor a facut un gest de neiertat. Pe care, evident, il mai facuse de alte 100 de ori inainte si ele s-au saturat. Pai mai fetelor, de ce va saturati atat de tarziu? E foarte usor, ii accepti acel gest o data, i-l accepti toata viata! E ireversibil.

Alergati unii dupa altii, cautati certuri desi nu va dati seama de asta. Si cautati intotdeauna un motiv. Niciodata nu va ganditi de doua ori ca in spatele unei fapte se poate ascunde de fapt alt motiv. Evident, de aici incep jignirile, partea mea preferata. De la jigniri se ajunge evident la reprosuri. De la reprosuri incep lacrimile, pentru ea intotdeauna! El nu plange niciodata, incepe sa devina ironic. Ea de maine nu mai vrea sa-l vada, ii da mesaje luuuungi in care ii spune cate a facut ea pentru el si cat e el de nenorocit. Asa se intampla intotdeauna!

Pana cand ajungem in cazul meu preferat… la un moment dat ne trezim undeva singuri si ne intrebam de ce? Atunci am vrea sa existe cineva chiar si asa, sa ne sune o data la 2..3 zile.. Sa fie un nenorocit, numai sa fie acolo.

Si va spun, problemele pe care le creati nu sunt probleme. Sunt lucruri normale care se petrec intr-o societate in care suntem inconjurati de oameni diferiti, cu gandiri diferite. E foarte usor. Poti iubi un om si daca nu il suni de 10 ori pe zi si daca nu il vezi in fiecare zi. Poti chiar sa nu il vezi luni..si tot sa il iubesti. Poti sa ai relatia perfecta daca nu ti se zice de 3 ori pe zi, „te iubesc”, sau ca esti cel mai frumos/frumoasa. Si asa nu pierzi jumatate de relatie certandu-te si apoi tot timpul de dupa gandindu-te cu ce ai gresit. Poti sa te bucuri de fiecare moment petrecut cu o persoana chiar daca e uneori, foarte rar. Poti sa incepi sa iei oamenii ca atare si sa intelegi ca daca iubesti un om, il iubesti cu tot cu defecte. Trebuie sa inveti sa treci peste ele, altfel fericirea e undeva departe pentru ca esti prins in ceea ce se numeste NIMIC.  Si asa ajungem sa nu ne mai dorim relatii…sa ne fie frica sa iubim…sa ne ascundem sentimentele. Devenim undeva intre roboti si oameni. Blocam orice sentiment frumos pentru ca ne este frica sau pur si simplu am devenit indiferenti. Si multi dintre noi inainte chiar valoram ceva!