Facebook m-a transformat!

Standard

Am stat fara Facebook. Am supravietuit. Obisnuiesc sa imi inchid contul din cand in cand, in momentele in care simt ca o iau razna. Si sunt fericita.

Unii oameni duc lucrurile la extrem. Ajungem sa nu ne mai bucuram de viata, de iesirile in oras, sa nu mai zic de alte lucruri si alte momente. Ne verificam profilul de Facebook mai des decat ne verificam stomacul. Poate ca ii e foame…  Asa sunt si eu. Si urasc acest lucru mai mult ca orice.

Criticam oameni doar dupa postarile lor, dupa poze, dupa check-inuri. Daca si-a dat check-in cu o fata, oare cine e? Ma insala? Ma minte? Ajungem sa tragem concluzii din niste detalii. Oficial, Facebook ne distruge perceptia asupra oamenilor. Daca imi da like la o poza, ii place de mine? Oare e ironic? Daca nu-mi da like oare nu mai insemn nimic pentru el? Nu-mi scrie nimic niciodata, are pe alta.

Ma suna lumea sa ma intrebe unde sunt? Ce am patit? De ce nu mai am Facebook? Si le raspund: daca va e atat de dor de mine de ce nu ma sunati sa ma scoateti la o cafea, chiar e o problema majora ca nu mai am Facebook? Majoritatea prietenilor mei au numarul meu de telefon. Chiar ne pastram prietenia doar prin Facebook? Sau e o problema reala ca nu mai stiti unde ies sau cu cine?

Stau sa ma gandesc de 2 ori ce scriu, sa nu supar pe nimeni, sa nu traga nimeni concluzii pripite. Am fost acuzata ca sunt usuratica si simplista, ca am luat-o pe un drum gresit, ca nu mai sunt cea care eram candva. De ce? Pentru ca-mi pun poze din cluburi. Acum ca nu am avut Facebook, si n-a stiut nimeni ce fac si unde sunt, s-a schimbat ceva? Am devenit peste noapte super cuminte si fata de acum cativa ani? Si in fapt acum 5 ani eram diferita pentru ca ieseam in cluburi si nu-mi puneam poze? Deci atunci, eram cuminte doar pentru ca nu puneam poze.

Aham. Cam asta e treaba cu Facebook. Prefer sa nu fiu pe aici mult timp. Pentru ca eu  nu judec oamenii dupa aparente si nu trag linie doar dupa 10 poze si 5 commenturi.  Si desi lumea in jur ma trage de maneca, prefer sa astept si sa cunosc oamenii. Asteptarea mi-a dovedit de fiecare data ca e prietena mea. Ca nimic nu e ce pare, ca oamenii din spatele unui profil sunt altii in realitate.

Si voi incheia spunandu-va ca daca am ajuns sa preferam sa stam ascunsi in spatele unui profil virtual si sa urmarim femeia pe care o iubim, sa o judecam si sa gasim motive sa o uram, am ajuns noi sa fim diferiti fata de acum 5 ani. Pentru ca eu cat am iubit, n-am judecat cele 500 de femei care existau pe un profil desi nu aveam nici un prieten in comun cu ele. Si nici like-urile si commenturile gratuite.

Acum insa, iubirea e o amintire. Si uite asa ca  nu mai dau  de mult timp click  nu-mi mai pesa ca m-am schimbat pentru ca acum port topuri in loc de camasi inchise pana in gat. Asta inseamna ca m-am schimbat, nu? Creierul meu s-a transformat peste noapte si principiile mele s-au evaporat. Poate ca aici e problema. Ca in loc sa te uiti la tine, la cat te-ai schimbat tu de fapt, dai vina pe Facebook. Eu am fost aceeasi Ioana intotdeauna. Nu m-am schimbat. Nu rochiile, pantofii, topurile sunt de vina. Le purtam si acum cativa ani. Si acum cativa ani roiau barbatii. Si si acum, ca si atunci, am aceeasi parere despre ei.  Uita-te mai atent la schimbare, o sa o descoperi pe pagina ta de profil.

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s