Unde traiesc?

Standard

Traiesc in tara in care cu cat esti mai destept, mai frumos si mai bun, cu atat ai mai putine sanse sa reusesti. Traiesc in tara in care barbatii imi spun ca sunt prea buna pentru ei si aleg sa plece cu una mai superficiala, mai putin profunda doar pentru ca asta e calea mai usoara. Mai bine de jumatate din prietenii mei (care sunt cu mult mai destepti decat mine) sunt uneori umiliti, jigniti. Multi dintre ei nu au un loc de munca si sunt putin apreciati.

De multe ori pun capul pe perna si ma gandesc la ce am avut, la ce am acum. Ma gandesc la cum am fost educata, cum Coco m-a crescut frumos si m-a invatat sa fiu demna, sa ma respect, sa fiu independenta, sa nu accept sa depind de nimeni. Si ma uit acum in jur cat de putini oameni mai sunt asa. De multe ori ma trezesc si as vrea sa nu ma ridic din pat, sa nu mai fiu nevoita sa infrunt societatea asta. Sa nu ma mai trezesc si sa discut cu oameni din functii de conducere care nu sunt capabili sa scrie o fraza corect gramatical sau sa calculeze TVA-ul. As vrea sa pot sa nu ma uit in spate si sa ma intreb de ce m-am dus la scoala? De ce am renuntat la sport ca sa invat? Si ii reprosez zilnic lui Coco toate acestea. Ii spun cat de bine ar fi fost daca mi-ar fi spus de mica sa fiu materialista, sa-mi caut fericirea altfel. Si ea imi spune: “Fa mama ce vrei! ” Mai pot face asta acum, mama?

Eu ma trezesc de multe ori si ma gandesc cum eram candva…acum cativa ani cand investeam sume importante de bani in cadouri…desi nu primeam nimic in schimb. Si singura mea fericire era fericirea acelui om. Si si astazi la fel ca si atunci as lasa tot pentru acel cineva care sa ma faca sa rad in hohote chiar daca nu avem mai mult decat bucuria de a fi noi. Dar azi stiu mai bine ca oricand ca acest lucru nu se va intampla. Pentru ca astazi relatiile sunt bazate pe principii murdare. Astazi oamenii stau in relatii mincinoase, nu iubesc dar stau in relatii de 10 ani doar pentru ca au un confort financiar sau din cauza obisnuintei, a fricii de a o lua de la inceput. Astazi oamenii nu se mai bucura de micile atentii, calculeaza sumele cadourilor primite de ziua lor. Astazi oamenii se uita ce eticheta are haina de pe mine, ma intreaba cat m-a costat ceasul de la mana.

Astazi barbatul acela alege sa fie cu alta femeie doar pentru ca ea e un trofeu. Si ma suna sa imi spuna ca ii lipsesc. Ii lipsesc inteligenta mea, discutiile cu mine, nebunia mea, ii lipsesc eu. Dar eu nu voi sta niciodata 3 ore in fata oglinzii inainte sa ies in club. Si din acest motiv prefera sa se uite la mine cu nostalgie in timp ce o tine pe Barbie de mana si imi trimite mie mesaje nostalgice.

Vreau, nu vreau, aici traiesc. Si daca trebuie sa inteleg si sa ma adaptez, o voi face. Cei fericiti sunt cei ce se adapteaza. Si va trebui sa inteleg ca oamenii aleg intotdeauna calea cea mai usoara. Barbatilor le e frica, femeile nu mai simt. Barbatii se inchid in ei, femeile nu mai sunt sincere. Barbatii sunt lasi, femeile nu ma alearga. Si uite asa scapam fericirea dintre degete pentru ca ne gandim la ceea ce va fi maine si uitam sa ne bucuram pentru ce avem azi. Si bucuria mea este atat de mare atunci cand imi suna telefonul si vad cum un vechi prieten isi cere iertare. Atunci inteleg ca la un moment dat, tarziu, pana si ei apreciaza ce au avut si au aruncat. Zambesc dar nu sunt fericita. As putea sa simt satisfactie dar nici ea nu mai e. Pentru ca si urmatorul va face la fel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s