Romania?

Standard

Niciodata n-am simtit mai mult ca stiu ce vreau de la viata mea decat acum. Am avut nevoie de aproape 24 de ani de viata, multe dezamagiri, contact cu toate categoriile de oameni si studii destule ca sa ma decid intr-un final ce vreau. N-a fost sa fie matematica, n-a fost sa fie baschet, n-a fost sa fie arhitectura ca sa fie astazi decizia de a parasi aceste meleaguri.

Barboi (pentru cei ce nu o cunosc, una dintre cele mai calde si culte persoane pe care le-am cunoscut), imi zicea inainte sa plece intr-o lume mai buna, sper, ca Romania peste 50-100 de ani va disparea. Sa-mi fie iertat daca nu v-am crezut atunci. Acum va cred dar nu pot sa va mai spun asta. Da, va disparea. Nu  vor disparea chiar toti romanii dar cultura si oamenii de valoare nu vor mai fi. Nu stiu nici cine ne va conduce, nici care vor fi principiile unei societati deja bolnave. Stiu insa ca nu imi doresc sa imi cresc copiii (in cazul in care ei vor exista) in tara in care sunt injurata si jignita de catre persoane care nu ma cunosc. Vreau ca ei sa creasca intr-o societate care nu poate fi perfecta pentru ca acest lucru nu exista. Dar aceasta societate mi-as dori sa il invete ca e important sa inveti. Pentru ca astazi un pusti de 10 ani imi spune ca nu se duce la scoala ca oricum nu are nevoie de ea ca atunci cand se face mare va fi combinator.

Din ce in ce mai multi prieteni locuiesc deja in toate colturile lumii. Si multi dintre ei urmeaza sa plece curand. Sa nu credeti ca au plecat din alt motiv decat din cauza dezamagirilor cu care s-au confruntat in aceasta tara care nu mai poate fi salvata. In aceasta tara toata lumea are o facultate dar nivelul unora este undeva la clasa a 4-a. In aceasta tara auzim acest tip de dialog: “- Esti pe interzis. – Nu, nu sunt, aici locuiesc deci cred ca stiu mai bine decat tine sensul strazilor. – Atunci esti proasta!” In aceasta tara toata lumea are dreptate, nimeni nu e niciodata vinovat. Si as putea sa scriu despre aceste lucruri la infinit dar nu ajuta.

Oricat ne-am minti, cei ce vin din urma sunt in majoritate tineri care nu stiu mare lucru despre tara lor. Putini, mult prea putini imi dau sperante. Citesc presa romaneasca si descopar ca oamenii care ar trebui sa stie sa scrie nu stiu sa scrie. Ma duc si discut cu oameni din comunicare  ce ar trebui sa stie sa comunice dar ei nu stiu sa comunice. Ma duc la doctor si ii spun eu de ce nu ar trebui sa iau pastilele respective iar el imi da dreptate. Cunosc avocati care fac greseli gramaticale inacceptabile in conditiile in care admiterea la Facultatea de Drept consta si in proba de gramatica.

Poate ca alte tari nu au femei la fel de frumoase ca romancele. Dar nici atat de lipsite de demnitate. Si la un moment dat in viata demnitatea valoreaza mai mult decat un trup frumos. In Romania poti cumpara orice. Iar sa te lauzi ca ai ajuns sa cumperi si femei mi se pare dezamagitor.

Si chiar daca marul nu e stricat in totalitate, nu imi place sa musc din loc in loc. Pentru ca acolo unde a fost viermele ramane intotdeauna o gaura. Si unde e gaura vor aparea intotdeauna si alti viermi.

3 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s