Niciodata sa nu spuneti niciodata. Chiar niciodata! De fiecare data cand spun ca mie nu mi se va intampla un lucru, acel lucru sigur mi se va intampla mie la un moment dat. 2011 a fost de departe un an decisiv in ceea ce ma priveste. Nu numai ca am luat decizii dar am si suportat consecinte, am aflat adevaruri dureroase, am inceput sa invat singuratatea si multe altele. Am cunoscut oameni si oameni, am renuntat la prietenii de suprafata.
Fara prietenii mei si fara sa ii simt aproape nu as fi trecut peste 2011. Si nu fac o drama si nici nu exagerez. Nu as fi trecut. Si asa am invatat cat am gresit cand pe multi i-am dat uitarii acum multi ani si am invatat sa ma obisnuiesc cu ei. Si uite asa din copilul rasfatat si arogant m-am transformat in cea care sunt astazi. Si daca acum cativa ani credeam ca pot orice si ca nimic nu ma va darama am invatat ca eu sunt un nimeni in comparatie cu ce poate ea. Nu va luati la intrecere cu nimeni decat cu voi insiva.
Si astazi ma bucur de lucrurile care ma ajuta cu adevarat sa merg mai departe. Pentru ca dupa tot ce a fost nu indraznesc sa mai cred in fericire nici macar in imaginatia mea atat de bogata. Indraznesc sa va spun tare si fara regrete ca multi dintre voi nu traiti indeajuns. Si credeti-ma, acum cativa ani si eu traiam o minciuna si o fantezie pe care parintii mei mi-au hranit-o ani de-a randul. Astazi ore intregi de mers pe jos ma linistesc mai bine decat orice psiholog. Astazi bucuria sa imi vad prietenii este sincera si nu ascunde nici un interes. Astazi sa cunosc oameni frumosi ma ajuta sa fiu optimista. Si lucrurile astea nu le cunosti decat atunci cand cazi din rai direct in iad si nu stii ce sa faci cand simti ca pielea de pe tine iti este jupuita.
Bucurati-va de primavara, de lucrurile simple. Bucurati-va de parinti, de prieteni, de iubire. Iubiti-va ori de cate ori aveti ocazia. Lasati orgoliile, grijile, stresul ca puteti pierde. Toti pierdem la un moment dat. Chiar si atunci cand nu riscam. Asumati-va riscuri pentru ca fara ele, traiti inutil. Zambiti mai des! Uitati de masini, de genti, de ceasuri. Cand 2011 ma lovea in fiecare zi mai tare si mai tare ma uitam la tot ce aveam si imi doream sa nu mai am nimic dar sa ma bucur de viata mea de dinainte. Viata aia e o amintire si datorita acestei amintiri am invatat astazi sa ma bucur de tot ceea ce am. Pentru ca ce am azi este singurul lucru sigur. Maine…nu stiu ce va fi.
adevaruriurbane's Blog 