Si azi e marti

Standard

Cel mai mult ma amuza oamenii. Mult de tot. Daca mi-ar fi spus cineva acum 5 ani ca voi ajunge vreodata aici, as fi ras isteric. Sa ajung sa-mi fac liste de asteptare, da, sunt o aroganta, stiu. Pana si eu obosesc, sunt o aroganta, stiu.

Dar e incredibil cand vad ca nu intelegeti nimic din nimic. Daca nici blogul meu nu e profund…. Daca nici in acest blog nu gasiti al naibii de multe substraturi, atunci unde? Daca nici aici nu va fac declaratii, atunci unde? Nu va asteptati sa urlu in gura mare ca va iubesc sau ca am fluturi in stomac. Asta nu se va intampla. Nici voi nu o faceti dar simtiti asta.

Uneori as vrea sa pot spune tot ceea ce simt dar astazi cine mai spune ceea ce simte? Toti poarta o masca astfel ca daca ne-am da masca jos cu totii, nu ne-am mai recunoaste intre noi. Si toti incercam sa urmarim un val. Dar ce e val, ca valul trece.

Si vreau, chiar vreau sa spun in gura mare aici ca toti cei ce ma inconjoara sunt in felul lor minunati. Dar mi-e greu sa fiu ipocrita si sa va spun cuvinte mari sau sa fac promisiuni. Pentru ca asa cum am fost dintotdeauna, asa sunt si astazi. Arunc tot ce e bun si usor de prins si alerg dupa ce e stricat doar ca sa am unde vindeca si mai ales ca sa pot alerga dupa ceea ce e greu de avut. Asta sunt si au incercat multi sa ma schimbe. N-au reusit.

Si din ce in ce mai mult ma judec pentru timpul petrecut in preajma celor ce nu merita cand stiu ca multi care merita n-au primit nici macar un salut. Dar pana si cei despre care spun ca nu merita se dovedesc a fi oameni minunati dar care prefera sa fie altfel. Si nu numai ca nu-i judec dar ii inteleg perfect. Si cum ii spuneam recent unui foarte special care poarta o masca intr-un mod senzational, “Stiu ca undeva acolo chiar esti minunat si ca ascunzi sentimente dar preferi sa nu le afisezi.”

Si chiar daca stiu ca sunt multi ca el pe strazi ,ma bucur ca am rabdarea sa inteleg si nu ii etichetez dupa primele clipe. Chiar si asa, cu o rabdare de fier si cu incredere nelimitata in oameni, chiar si cei mai rai aparent, cred ca rolul meu e sa fiu trecatoare doar pentru a transmite un semnal. Asa a fost si cu el. Si el astazi e fericit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s