Un joc de carti

Standard

Incerc de ceva zile sa pun de-un nou post. Si intr-un mod ciudat, nu reusesc. N-am reusit sa scriu niste texte banale despre cateva cladiri bucurestene. Daca nu-mi gasesc inspiratia, ceva e cu adevarat ciudat. Poate nu am inspiratie in alegeri, poate nu am inspiratie in multe momente din viata mea dar de scris, scriu dintotdeauna.

Si nu reusesc sa pun cuvintele in ordine pentru ca traiesc una din acele perioade ciudate in care as vrea sa schimb tot ce am. Si credeti-ma, ca sa am tot ceea ce am acum am muncit din greu. Am implicat timp, sentimente…si multe multe altele. Ma uit in jur si-mi dau seama cat valoreaza toate acestea astazi..nimic.

Oameni in care am crezut se dovedesc slabi. Oameni carora le-am dat o sansa se dovedesc lasi. Oameni pe care i-am primit cand mi-am promis ca nu mai primesc pe nimeni se dovedesc falsi. Oameni pe care i-am ajutat se dovedesc plini de invidie. Oameni pe care i-am iubit se dovedesc … o trista amintire. Si as putea continua. Sunt un mix de sentimente. Regret cateva dintre deciziile din ultimul timp in conditiile in care pana de curand n-am regretat nimic, dar nimic din tot ce am decis. Mi-e oarecum dor de momente pe care nu le mai traiesc de la un timp. Ma bucur totodata de ce am acum. Sunt si mandra dar si dezamagita de mine. Si pentru prima data nu stiu pe ce drum sa o iau.

Am calatorit pe atatea strazi fara sa stiu ca undeva ele se infunda. Am intrat in atat de multe cladiri fara sa stiu ca acolo nu locuieste nimeni. Am intins mana atator oameni care nu mi-au spus niciodata numele lor adevarat. Am zambit din suflet unor oameni care nu mi-au zambit inapoi. Si va mai intrebati de ce ajung oamenii sa se degradeze, de ce nu mai iubesc, de ce sunt de piatra? Pentru ca nimeni nu e atat de puternic incat sa creada la infinit. Nimeni nu mai are curajul sa fie sincer cand nu stie ce mincinos se ascunde in fata lui. Nimeni nu mai ajuta neconditionat cand poate intr-o zi el va fi lasat balta.

Traim, credeti-ma, intr-un joc de carti. Avem poate cele ma bune carti dar de cele mai multe ori nu stim sa ne folosim de ele. Si partenerii nostri de joc triseaza iar intr-un moment dat invatam si noi sa facem asta. Marim miza iar atunci pierdem cel mai mult. Cand jucam sume mici, castigam putin. Nu stim cand sa ne oprim din a plusa. Uitam detaliul cel mai important: cartile au doua fete. Daca am sti ce se ascunde in spatele lor, am castiga premiul cel mare intotdeauna. Dar ca sa putem afla ce e sub teanc trebuie sa riscam si sa continuam jocul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s