Eu nu invat din greselile mele, invat din greselile voastre. Nu ca n-as invata si din ale mele… Dar totul pare ca o poveste, ma uit pe geam si mi-e frica sa ma gandesc la trecut tocmai pentru ca prefer sa nu mai stiu. Sa traiesc acum si sa ma bucur de viitor fara sa mai stiu ce a fost.
A fost un week-end (include si ziua de luni) atat de frumos, incat ma intreb ce-am facut sa fiu atat de norocoasa? Nu va imaginati ca frumusetea inseamna cluburi, bautura si alte distractii superficiale care pe unii ii excita la maxim. Ma refer la acele momente in care iti vezi trecutul atat de tulburat in prezent intr-o maniera total diferita. Acele momente in care nu regreti nici macar o lacrima (metaforic vorbind) tocmai pentru ca satisfactia prezentului e enorma. Nu-mi amintesc sa ma fi stresat vreodata cand cate un individ s-a crezut important sau unic si valoros si a luat el o decizie de care se mandreste. Pentru ca peste un timp am avut satisfactii nenumarate. Cam asa a fost si week-endul asta. Si am savurat victorie dupa victorie in modul caracteristic mie. Prietenii mei stiu cum sarbatoresc eu aceste momente si daca unii dintre voi ati face asta mai des poate ati invata mai multe si nu ati mai pune mainile la ceafa si ati astepta sa va vina totul mura-n gura.
Si am realizat, pentru a nu stiu cata oara, cat de mult valorez. Chiar si asa, fara sa fiu nici macar departe de perfectiune, sunt prea mult pentru multi. Caci exista anumite persoane care nu au nici 3 ani de acasa, ca sa nu mai zic de 7 caci ar fi idilic. Daca as fi altfel si nu asa cum sunt, din pacate, as striga in gura mare lucruri pe care nici nu vi le imaginati despre unii care pozeaza in perfecti prin toate locurile. Uneori mi-as dori nespus sa pot sa fiu si eu o pisi de doi lei care are tot ce are pentru ca spune din 10 in 10 minute: ”Iubi vreau aia, iubi vreau aia”. Si singurul meu scop in aceasta existenta ar fi ca la un moment dat sa-mi gasesc un barbat care sa ma ajute sa ies din trista mea viata si peste noapte sa cred ca valorez atat de mult doar pentru ca tot ce am pe mine valoreaza mult. Dar iata ca nu pot sa umblu cu barfa si rautatea in fiecare zi la cafea si sa traiesc analizand vietile si defectele altora. Caci, ce-i drept, as avea si eu ce sa va spun despre nenumarati indivizi logoditi sau casatoriti care sunt azi intr-un pat, maine in altul. Si pe multi ii vedeti perfecti. As putea sa va spun cati dintre cei frumos imbracati de prin cafenele nu stiu bazele bunelor maniere, daca putem, blanzi fiind, sa vorbim de un asemenea concept.
Chiar si asa, mi-as risipi timp pretios daca nu cumva am facut-o deja. Exista in viata mea, si ii numar pe degetele de la o mana, barbati pe care ii respect. Acesti barbati chiar si asa, barbati, stiu! Si credeti-ma, stiu. Restul sunt doar de amuzament si nici macar. Caci nu prea ma amuz sa vad decadere si lipsa de experienta cand buletinul tau tipa varsta pe care o ai. Si ma uit in urma si ma gandesc ca iar am fost prea blanda. Dar si de data asta, las timpul sa se ocupe de voi. Si peste ceva vreme voi ciocni un pahar in cinstea inspiratiei voastre proaste ca sa nu zic altceva pentru ca nu-mi place sa jignesc.
Inchei dar inainte mai trebuie sa lamurim ceva. S-a creat o conuzie in ceea ce ma priveste. Ea dateaza de cateva saptamani iar ieri pe stadion am purtat un tricou cu dedicatie ca sa fie clar pentru toata lumea. Si totodata, pentru ca sunt un munte de orgoliu, vreau sa multumesc in gura mare unui foarte special EL pentru ca lui personal nu-i voi spune niciodata. EL, din cand in cand, ma face sa ma bucur de viata amintindu-mi ca nebunia este ceea ce ma defineste. Si chiar si asa, nu des, dar nici rar, ma bucur nespus de momentele scurte dar pline de pasiune. Si, cu riscul pe care mi-l asum, week-endul asta ii apartine.
Enjoy the picture.
adevaruriurbane's Blog 