Povestea lor

Standard

El era un tanar chipes ofiter dintr-o familie de chiaburi refugiata in Romania. Tocmai se intorsese din razboi. N-a avut nevoie de ani de zile sa se decida daca ea e femeia vietii lui. A stiut din prima clipa. Iar ea a simtit ca el va fi singurul. Au construit impreuna o avere dupa ce regimul comunist le-a confiscat tot ce aveau. Iubindu-se au muncit pentru viitorul lor pentru ca ei stiau ce vor de la viitor. Stiau ce vor unul de la celalalt. S-au respectat 53 de ani si inca se mai respecta. Chiar daca el a plecat fara voia lui, ea inca il mai iubeste. Vorbeste despre el in fiecare zi chiar daca de 8 ani a invatat sa traiasca fara el.

Uneori il viseaza spunandu-i ca o iubeste. Ce ironie, oamenii astia isi spun te iubesc si in vis iar noi uitam sa spunem te iubesc pana si mamelor noastre. Din cand in cand, ea ii pune flori pe mormant. I le aduce chiar din gradina lor. Sunt singurele clipe cand simti ca ei doi se regasesc. Chiar daca ea spune ca il simte alaturi in fiecare clipa.

Cand ma aude cat sufar imi spune trista ca ma intelege. Pe ea a iubit-o acel cineva toata viata. Stie ca aceasta iubire a tintut-o in viata. Imi spune ca  noi nu intelegem ca singuratatea in care ne afundam ne va distruge sufletul. Si ca am devenit superficiali si resemnati. Si ea se ducea sa danseze si niciodata cu el. Ii placea sa dea libertate relatiei lor. Dar cand se intorcea acasa, o astepta cineva. Ma priveste trista si ma intreaba ce vreau de la viata. Ii spun ferm ca eu stiu ce vreau dar din pacate sunt printre putinii care mai pot spune asta. Si pentru ca sa-mi implinesc fericirea nu e nevoie doar de mine. Cu ochii imbatraniti de vreme ma priveste si insista pe ideea ei. Mi-o spune de multi ani. Zambesc doar ca sa o linistesc dar undeva in sufletul meu stiu ca ea nu stie realitatea. Nici nu ii voi spune vreodata, vreau sa creada ca lumea aceea frumoasa cu oameni demni si cu principii nu s-a pierdut definitiv.

Apoi isi aminteste de el. Aproape ca ma abtin cu greu sa nu plang doar la gandul ca povestile astea au existat. Suna idilic. Nu suspina la gandul ca el nu mai e.  Stie ca in curand se vor regasi. Ma priveste si imi spune impacata:” mai vreau sa stau aici cu voi un timp”.

Si dintr-o data imi dau seama, oamenii astia au trait un razboi, au trait vremuri de cenzura, au invatat sa construiasca totul de la zero. Iar cand au atins varful, au primit totul inapoi. Au cunoscut revolutia tehnologica, au invatat democratia, au trecut de la tren la avion. Au trecut de la prea multa cenzura la prea multa libertate. Si nici una dintre ele nu i-a influentat. S-au iubit pana in ultima clipa. Iar noi ne distrugem relatiile din cauza Facebook-ului, a telefoanelor, calatoriilor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s