Curaj, se poate!

As vrea, intr-un mod total diferit, sa vorbesc despre cat de mult m-am schimbat. Dar nu o voi face. Pentru ca am invatat ca e bine sa vorbesti mai putin si sa demonstrezi mai mult.  As vrea sa vorbesc despre curaj, pentru ca doar el ma ridica pe culmi de fiecare data cand simt ca nu mai am aripi.

Cand eram un copil, eram timida. Apoi a trebuit sa infrunt multe incercari si am trecut prin toate. Am ajuns intr-un moment cand am inteles ca daca nu voi da dovada de curaj, voi suferi pana la final. Si cred ca de atunci, viata si eu ne-am schimbat.  Lumea m-a judecat, aproape nimeni nu m-a inteles. Le-am spus atunci ca in viata ai nevoie de un caracter puternic si pe acesta il castigi doar prin decizii radicale. Iar din acel moment, am avut curaj sa visez. Si uneori iti trebuie mult curaj sa visezi. Am renuntat de fiecare data la lucrurile care ma plictiseau. Am renuntat sa stau langa oameni mediocri oricat i-am iubit. Am renuntat la oameni ipocriti. Am avut curaj sa pasesc  pe strazi infundate chiar daca stiam ca nu duc nicaieri.

Curajul este de multe ori leacul pentru suflet. Iar cand dimineata ma trezesc, oricat de putine as avea, stiu ca am destul de mult curaj incat doar sa visez. Si asa am construit totul singura, am crezut in fiecare zi mai mult desi de cele mai multe ori as fi putut sa renunt.

Viata e construita din multe esecuri, din multe dezamagiri. Pierdem destul, uneori nu avem nimic. Ne avem doar pe noi. Si cand trebuie sa luam cele mai bune decizii pentru noi trebuie sa avem mult curaj. Pentru ca de cele mai multe ori, deciziile cele mai bune sunt si cele mai dureroase.

Si prefer sa am o viata in care sa nu fac compromisuri. Si vreau sa cred ca oamenii au invatat ca obisnuinta nu e iubire. Si vreau sa cred ca oamenii au curaj sa spuna stop pentru a-si salva sufletul. Si nu raman doar pentru ca asta e calea cea mai usoara.

Cu fiecare zi care trece, inteleg mai bine ca oricand ca oamenii au nevoie de putina nebunie, mult curaj si o tona de demnitate. Altfel, vor ajunge victimele propriilor fapte. Si da, dragilor, am avut nevoie de mult curaj. Dar daca nu era el, nu mai eram nici eu, cea de astazi.

Publicitate

Post scriptum

Ce poate fi spus despre cea mai urata si groaznica zi din an, ziua mea? Eu sunt fix persoana aia nebuna care uraste Craciunul, Pastele, Revelionul si alte paranghelii de genul asta. Insa pot spune ca anul asta mi-am dat seama ca la 24 sunt mai fabuloasa cu mult fata de ce eram la 23 (astea sunt fite care vin in timp, imaginati-va, mi-a fost greu sa le dobandesc).

Ei bine, dupa ce am fost 5 zile mai deprimata din zi in zi…astfel ca mi-am programat de 4 ori marea sarbatoare si tot de atatea ori m-am razgandit..ba ca n-am chef de nimeni, ba ca eu plec la mare, ba ca vreau sa merg la shopping, ba ca m-a suparat nu stiu cine.Voi m-ati iertat, stiu! Ma cunoasteti de prea mult timp ca sa nu va obisnuiti cu mine. Stie toata lumea ca inainte de 13 nu te intelegi cu mine.

Cu toate cele, surprinzator, m-am trezit cu gandul ca la 24 sunt mai implinita decat as fi crezut. Sufletul meu nu este unul superficial si mai ales…trupul, mintea si chipul imi sunt mai frumoase ca oricand.

La 12 ale noptii, mi-a cantat Laura la telefon.  Mesajele de la voi m-au trezit inca de pe la 7. Am avut cea mai frumoasa dimineata dupa muuult timp in locul meu preferat din Bucuresti.  Fetele mi-au facut o vizita surpriza care ascundea  de fapt o dorinta gastronomica. Casa mi-e plina de flori, sufletul mi-e plin de bucurie.  Radulescu senior s-a purtat ciudat, cred ca m-a sunat de cel putin 5 ori sa-mi spuna cat de minunata e fiica lui.

O singura persoana a omis sa-mi ureze… Dar macar m-am invatat minte sa nu mai fac favoruri  pseuso-barbatilor. In rest, m-au sunat toti dragi mie si m-au bucurat. Si cum spune Mada, zilele de nastere sunt prilejul de a ne scoate la suprafata ipocrizia. Si asa s-a intamplat si in cazul meu.

Si oricat as vrea sa neg, coincidentele nu exista. Si 13 mi-a demonstrat ca trebuie sa incep sa las deoparte incapatanarea si orgoliul si sa-mi deschid sufletul. Semnele astea care tot apar sunt dovada ca acum, mai mult ca oricand, e momentul. Am cautat, am descoperit, am ras, am glumit, nu mi-a pasat, n-am alergat. Poate ca e timpul sa accept ca sunt pregatita.

Mai mult ca oricand pot spune ca viata e minunata. Cand te uiti in urma si vezi prin cate furtuni ai trecut ca sa ajungi aici, respiri, zambesti si te bucuri. Nu multi se pot lauda cu asta. Si asta, pentru mine, e fericire!

La 24

Ma incearca stari atat de ciudate in perioada asta incat astept sa treaca sa pot sa fiu din nou eu. Pe langa faptul ca nu am avut timp nici sa plang, nici sa rad, nu am avut timp sa realizez multe lucruri.

Si pentru prima oara de cand exist, anul acesta va fi altfel. Sunt oameni care au disparut pentru totdeauna si care au tot fost multi ani. Sunt oameni care au aparut si care ma fac sa fiu mai fericita ca oricand. Sunt in general alt om. Total schimbat. Am invatat cu fiecare an ce a trecut sa ma detasez. Am invatat sa dau la o parte oamenii aceia care pot oricand sa reproseze in loc sa retraiasca doar amintirile frumoase. Am invatat sa am rabdare, am invatat sa cred, am invatat sa ma bucur mai mult, am invatat sa iau de la oameni doar ce a fost frumos.

La 24 sunt implinita pe multe planuri. Sunt optimista, sunt mai puternica, sunt alta Ioana. Am constientizat ce am gresit, am invatat sa ma iert pe mine si i-am iertat si pe ei toti. Si desi sunt voci care mi-au spus ca muncesc prea mult, ca nu mai am timp pentru mine si ca nu asta e solutia, va spun ca uneori doar asta e solutia.

Pentru ca stiu ca oricat as scrie nu ma pot descrie mai bine decat o vor face pozele in care sunt personajul principal. Eu!

La 24 va spun voua ce imi spun si mie: suntem ceea ce construim si dam lumii, primim ceea ce meritam si cautam.

M-ati intrebat ce vreau cadou, ma tot suna lumea sa ma intrebe ce-mi doresc. V-am spus, nu vreau nimic material pentru ca singura mi-am luat tot ce mi-am dorit. Pentru ca doar muncind ca sa ai un lucru te poti bucura de el pe deplin si poti aprecia adevarata lui valoare. Tanjesc  insa dupa un lucru pe care stiu ca nu-l pot primi. Si-mi mai doresc ceva ce n-am primit in nici un an desi spuneam in gura mare ca doar asta imi doresc. Probabil ca nici acum nu va fi sa fie…poate la 25.