Post scriptum

Standard

Ce poate fi spus despre cea mai urata si groaznica zi din an, ziua mea? Eu sunt fix persoana aia nebuna care uraste Craciunul, Pastele, Revelionul si alte paranghelii de genul asta. Insa pot spune ca anul asta mi-am dat seama ca la 24 sunt mai fabuloasa cu mult fata de ce eram la 23 (astea sunt fite care vin in timp, imaginati-va, mi-a fost greu sa le dobandesc).

Ei bine, dupa ce am fost 5 zile mai deprimata din zi in zi…astfel ca mi-am programat de 4 ori marea sarbatoare si tot de atatea ori m-am razgandit..ba ca n-am chef de nimeni, ba ca eu plec la mare, ba ca vreau sa merg la shopping, ba ca m-a suparat nu stiu cine.Voi m-ati iertat, stiu! Ma cunoasteti de prea mult timp ca sa nu va obisnuiti cu mine. Stie toata lumea ca inainte de 13 nu te intelegi cu mine.

Cu toate cele, surprinzator, m-am trezit cu gandul ca la 24 sunt mai implinita decat as fi crezut. Sufletul meu nu este unul superficial si mai ales…trupul, mintea si chipul imi sunt mai frumoase ca oricand.

La 12 ale noptii, mi-a cantat Laura la telefon.  Mesajele de la voi m-au trezit inca de pe la 7. Am avut cea mai frumoasa dimineata dupa muuult timp in locul meu preferat din Bucuresti.  Fetele mi-au facut o vizita surpriza care ascundea  de fapt o dorinta gastronomica. Casa mi-e plina de flori, sufletul mi-e plin de bucurie.  Radulescu senior s-a purtat ciudat, cred ca m-a sunat de cel putin 5 ori sa-mi spuna cat de minunata e fiica lui.

O singura persoana a omis sa-mi ureze… Dar macar m-am invatat minte sa nu mai fac favoruri  pseuso-barbatilor. In rest, m-au sunat toti dragi mie si m-au bucurat. Si cum spune Mada, zilele de nastere sunt prilejul de a ne scoate la suprafata ipocrizia. Si asa s-a intamplat si in cazul meu.

Si oricat as vrea sa neg, coincidentele nu exista. Si 13 mi-a demonstrat ca trebuie sa incep sa las deoparte incapatanarea si orgoliul si sa-mi deschid sufletul. Semnele astea care tot apar sunt dovada ca acum, mai mult ca oricand, e momentul. Am cautat, am descoperit, am ras, am glumit, nu mi-a pasat, n-am alergat. Poate ca e timpul sa accept ca sunt pregatita.

Mai mult ca oricand pot spune ca viata e minunata. Cand te uiti in urma si vezi prin cate furtuni ai trecut ca sa ajungi aici, respiri, zambesti si te bucuri. Nu multi se pot lauda cu asta. Si asta, pentru mine, e fericire!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s