Curaj, se poate!

Standard

As vrea, intr-un mod total diferit, sa vorbesc despre cat de mult m-am schimbat. Dar nu o voi face. Pentru ca am invatat ca e bine sa vorbesti mai putin si sa demonstrezi mai mult.  As vrea sa vorbesc despre curaj, pentru ca doar el ma ridica pe culmi de fiecare data cand simt ca nu mai am aripi.

Cand eram un copil, eram timida. Apoi a trebuit sa infrunt multe incercari si am trecut prin toate. Am ajuns intr-un moment cand am inteles ca daca nu voi da dovada de curaj, voi suferi pana la final. Si cred ca de atunci, viata si eu ne-am schimbat.  Lumea m-a judecat, aproape nimeni nu m-a inteles. Le-am spus atunci ca in viata ai nevoie de un caracter puternic si pe acesta il castigi doar prin decizii radicale. Iar din acel moment, am avut curaj sa visez. Si uneori iti trebuie mult curaj sa visezi. Am renuntat de fiecare data la lucrurile care ma plictiseau. Am renuntat sa stau langa oameni mediocri oricat i-am iubit. Am renuntat la oameni ipocriti. Am avut curaj sa pasesc  pe strazi infundate chiar daca stiam ca nu duc nicaieri.

Curajul este de multe ori leacul pentru suflet. Iar cand dimineata ma trezesc, oricat de putine as avea, stiu ca am destul de mult curaj incat doar sa visez. Si asa am construit totul singura, am crezut in fiecare zi mai mult desi de cele mai multe ori as fi putut sa renunt.

Viata e construita din multe esecuri, din multe dezamagiri. Pierdem destul, uneori nu avem nimic. Ne avem doar pe noi. Si cand trebuie sa luam cele mai bune decizii pentru noi trebuie sa avem mult curaj. Pentru ca de cele mai multe ori, deciziile cele mai bune sunt si cele mai dureroase.

Si prefer sa am o viata in care sa nu fac compromisuri. Si vreau sa cred ca oamenii au invatat ca obisnuinta nu e iubire. Si vreau sa cred ca oamenii au curaj sa spuna stop pentru a-si salva sufletul. Si nu raman doar pentru ca asta e calea cea mai usoara.

Cu fiecare zi care trece, inteleg mai bine ca oricand ca oamenii au nevoie de putina nebunie, mult curaj si o tona de demnitate. Altfel, vor ajunge victimele propriilor fapte. Si da, dragilor, am avut nevoie de mult curaj. Dar daca nu era el, nu mai eram nici eu, cea de astazi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s