Arhivele lunare: august 2012

Asta nu e tristete!

Standard

Zilele trecute m-au adus in ipostaza ciudata de a descoperi ca oamenii ma privesc ca pe o fata draguta cu un zambet frumos despre care, citez: “nu as fi crezut ca stie atat de multa carte”. Totodata, am aflat ca “trebuie sa schimb modul de a te aborda”, mi-a spus un amic.

Poate daca am incerca sa intelegem cat de superficiali suntem am putea sa ne depasim limitele. Pentru ca multi dintre noi ne setam teluri mult prea mici. Si asezam oamenii in locuri in care ei nu pot exista. Si jignim fara sa intelegem ca oamenii simt. Si renuntam usor pentru ca ne este prea teama sa exploram sufletele.

Poate ca ar trebui sa explic ca ceea ce scriu aici nu sunt cuvinte triste ci trairi profunde. As vrea sa putem face diferenta intre a trai intens si a fi depresiv. Pentru ca eu nu sunt depresiva, traiesc fiecare clipa in felul meu si daca aleg sa vorbesc despre asta e pentru ca asa e cel mai usor pentru mine. Pentru ca am invatat ca nu pot pastra pentru mine anumite cuvinte la infinit.

Dragii mei, credeti ca un om atat de vesel, optimist si cu un zambet pe care nu-l pierde niciodata poate sa fie depresiv? Va spun ca nu. Insa cei ce nu pot intelege sunt oameni care nu simt indeajuns de mult si poate din acest motiv nu ne potrivim, nu? Pentru ca cei ce cauta sa atinga teluri imposibile nu pot fi alaturi de cei care nu au curaj nici sa rosteasca doua-trei cuvinte necesare uneori.

Cea de azi

Standard

Ciudat sau nu, ma indepartez din ce in ce mai mult de tot ce inseamna trecut.  Gandesc atat de diferit, imi plac oameni atat de diferiti, iubesc diferit. Si chiar daca nu as fi crezut , inteleg astazi cat de mult insala aparentele.

Important este sa avem curajul si inteligenta sa intelegem ca in spatele fiecaruia dintre noi se ascunde o poveste. Si aceasta poveste este doar pentru noi. Nu stiu si nici nu vreau sa stiu cum sunt privita din exterior de catre oamenii superficiali pentru ca stiu ca cei care conteaza vor avea rabdarea sa ma cunoasca. In ultimul timp am inteles ca cei despre care credem ca sunt aproape perfecti, sunt si ei oameni.

Undeva acolo in spatele nostru se ascund slabiciuni, se ascund temeri, se ascund vise, se ascund cuvinte. Toate acestea raman de multe ori doar pentru noi. Daca as fi pus deoparte un leu pentru fiecare cuvant pe care nu l-am spus desi as fi vrut, as fi fost bogata. Iar visele pe care le am sunt atat de multe si de frumoase incat datorita lor am zambetul acesta larg. Pentru mine, toate acestea sunt cea mai puternica motivatie.

Si  stiu ca astazi, asa cum sunt, sunt departe de acel copil cu visele lui atat de ireale. Poate ca timpul ne ajuta sa devenim mai realisti dar ne permite sa pastram visele.  Fericirea vine din cuvinte, fie ca sunt ele spuse, fie ca sunt nespuse. Vine din vise, fie ca le implinim, fie ca nu le implinim. Vine din deceptii transformate in experienta, vine din tradari transformate in iertare, vine din fiecare privire si zambet.

In ultimul timp, fericirea mea a insemnat o persoana care m-a invatat sa rad mult. M-a invatat sa astept, m-a invatat sa tresar din nou ca inainte, cand vibreaza telefonul pe masa. M-a invatat ce inseamna sa iti fie rusine sa ridici privirea din pamant, sa cauti refugii cand stii ca vine. M-a invatat sa incep sa inteleg ce inseamna sa fii incapatanata pentru ca de fapt tremuri de emotie. M-a invatat ce inseamna sa retraiesti in minte un zambet sau un cuvant. E greu sa definesti aceasta stare cand in lumea ta pana acum au fost numai obiecte de decor si nimic altceva. Asta inseamna sa te schimbi cu adevarat. Sa ai curajul sa recunosti ca ai luat multe decizii neinspirate si ca astazi esti alt om. Sa ai curajul sa te uiti in oglinda dimineata si dupa mult timp sa te iubesti din nou. Si asta inseamna iertare.

Iar pentru mine, timpul este acum prietenul meu ideal. Mi-a aratat ca tot ceea ce imi ia, imi da inapoi la un moment dat. Nu uitati niciodata ca in viata, oricat de sus suntem si credem ca am ajuns, vom plati pretul arogantei noastre si a faptului ca uneori uitam de unde am pornit si ce am fost. Vom plati pentru tradari, pentru minciuni, pentru ura, pentru cuvintele urate. Si stiu sigur ca acum a venit acel moment in care primesc inapoi tot ce mi-a fost luat fara voia mea.

Nu uitati niciodata, suntem ceea ce dam lumii. Pe noi nu ne putem fenta si de cele mai multe ori, nici pe cei din jur.

Orasul sufletului meu

Standard

Exista cateva mici orase care imi sunt foarte dragi. Sunt departe de Romania si acum departe de inima si visele mele. Zilele trecute le vazusem share-uite de cineva pe Facebook. Mi-am amintit de ele, apoi mi-am amintit cat de multe am trait acolo. Astazi, nu ma inseamna nimic! Vreau sa ajung din nou sa le vad, sa ma bucur de ele. Nu vor mai insemna nimic, insa.

Lumea imi spune ca traiesc in trecut. Ca vorbesc prea mult de el, ca nu m-am detasat. Eu vreau sa spun ca nu este asa. Eu, Ioana Radulescu, traiesc in prezent de foarte mult timp. Ba mai mult, de cateva saptamani traiesc in viitor. Ma uit la el, il vad cum se contureaza si ma bucur mult. Ca uneori cad pe ganduri si imi amintesc e pentru ca pe mine bucuriile ma tin in viata. Iar amintirile acelea m-au tinut pana de curand in viata. Nu m-am mai indragostit de nici un alt oras asa cum am facut-o cu ele.

Insa acum, astazi, e diferit.  Chiar si asa cu adevaruri iesind la iveala, cu oameni spunandu-mi lucruri care ma fac sa ma gandesc cati ani am trait in minciuna, sunt fericita! Pentru ca recunostinta si evolutia sunt fapte ale oamenilor demni si ambitiosi. Restul, ce sunt?

Ma pregatesc sa vizitez orasul care m-a invatat sa ma bucur de oameni, de strazi, de cladiri, de plimbari. Ma pregatesc sa il vizitez de aceasta data, singura. Pentru ca vreau, pentru ca acolo mi-a ramas o parte din suflet, din bucurie, din inocenta. Pe toate le-au ruinat in timp oamenii rai. Insa astazi, acea copila care zambea cum pasea pe meleaguri nedescoperite a devenit o femeie puternica pe care nimeni, niciodata nu o va mai abandona ca pe un caine, asa cum a facut-o el acolo, atunci!

Povestea ei dupa ce el n-a mai fost

Standard

Candva, cand ea era un copil naiv l-a cunoscut pe el. El era tanar si frumos, i-a promis multe. In timp n-a putut sa respecte tot. Lumea ii vedea o viata impreuna. Dar n-a fost sa fie. El era incapatanat si rece. Ea era prea libertina si rasfatata. Cand ea n-a mai fost, el i-a zis ca ea va ramane iubirea vietii lui. Apoi a umilit-o in toate modurile posibile. A devenit mai rece, mai incapatanat, mai nepasator.  A vrut sa ii demonstreze ca poate. Dar a gresit. Si-a demonstrat doar lui ca ea, asa cum a fost, a fost speciala. Ca ea, asa cum a fost, l-a iubit. Ca ea, asa cum a fost, ar fi facut orice pentru el. Ca ea, asa cum a fost, ii respecta timpul, intimitatea, dorintele, week-endurile. Ea, asa cum a fost, a avut o dorinta. Pe care el a implinit-o cu o alta ea. Doar ca sa ii arate ei ce a pierdut.

Insa ea nu a pierdut nimic. Ea este astazi o femeie implinita, fericita. Ea este astazi o femeie puternica. A plans mult, i-a fost greu sa il uite, a suferit fara ca el sa aiba habar macar o clipa. In timp ce el epata, ea suferea. In timp ce el se razbuna, ea retraia relatia lor. In timp ce el vroia sa demonstreze ca e fericit, ea se invinovatea.  In timp ce el arata lumii orase in care pe ea n-a dus-o niciodata, ea isi ingrijea sufletul.

Si astazi, cand ea a invatat, s-a iertat, a putut sa il ierte pe el, si-a refacut viata desi a asteptat mai bine de un an pentru asta, a aflat ca inca o data a intuit bine.  Fiecare minciuna, fiecare umilinta, fiecare cuvant urat sunt astazi pentru ea…fapte ale trecutului. Insa el a invatat mai mult ca sigur ca daca o iubea asa cum a spus ca o va face, n-ar fi fugit in primul loc liber si ar fi implinit acolo viitorul lor.

Chiar si asa, hulita de toti, jignita si umilita, ea a fost cea care a respectat cea mai frumoasa poveste din cele ce au existat. Caci ea, vazuta de el ca cel mai rau om ce exista, a facut din tanarul frumusel ce ii ducea bomboane la scoala, un barbat puternic  capabil sa se razbune pe ea. Dar ce nu stie el este ca s-a razbunat pe el si nu pe ea. Pentru ca ea, cand dormea pe banca in parc si plangea, el mintea ca joaca un poker. Pentru ca ea, cand a luat vina asupra ei, el o credea un animal. Caci ea, a acceptat sa fie jignita si n-a spus niciodata adevarul. Acel adevar pe care il stie doar ea si doar ea il va sti.

Pacat ca el n-a stiut. Poate daca ar sti ar veni cerandu-i sa il ierte. Dar ea nu are ce sa ierte. Pentru ca ea a asteptat mult timp ca sa gaseasca azi ceea ce a asteptat o intreaga viata. Ea ramane frumoasa, vesela si sincera. El ramane rau, mandru si nepasator.

Oare locul ala despre care el zicea ca va fi mereu al ei e inca acolo? Sau si pe ala l-a umplut cu ura si venin?

SIM is back, but what about me?

Standard

Am reusit sa-mi stapanesc nervii, sa rezist pana la 13:00 fara abonament. Chiar daca cei ce conteaza stiau deja pe ce numar ma gasesc, iar el m-a cautat inca de dimineata. Mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt chiar atat de grave. Pot si fara 828. Ba mai mult, acum stiu ca cel ce conteaza ma gaseste  oricum, nu conteaza daca 828 e intr-o mica pauza.

Am stat ca un copil la coada, am batut din picior, mega nerabdatoare sa vad ce urmeaza! Se rezolva, nu se rezolva? Laura mi-a zis sa stau calma, normal ca se rezolva. Intr-un fel, stiam ca se rezolva. Ce nu stiam eu era ca oricum nu conteaza. O singura zi n-a omorat pe nimeni.

Baiatul de la ghiseu mi-a zis ca pot sa pastrez cartela, asa ca amintire…de dragul amintirilor verzi. Caci ea era verde. Acum, in spatele carcasei se afla rosu. Poate ca am schimbat o culoare, dar n-am putut schimba toti anii din spate. 828 e inca aici si va mai fi pentru mult timp.

Chiar si asa…cei ce vor, ma gasesc. Mi-a zis astazi ca m-am panicat degeaba. Mi-a zis ca oricum mai aveam un numar. Mi-a zis ca e inca aici. Si stiu ca desi pare destul de departe e aproape de mine. Chiar si fara 828, chiar si fara telefon. Apoi, eu, cea care e draguta lui, mi-am dat seama ca in ciuda amintirilor si lucrurilor care ma leaga de 828, astazi el nu mai inseamna nimic pentru mine.

Si n-au trecut nici 24 de ore ca sa ma linistesc si sa realizez  ca unele lucruri se schimba.

Unde esti tu SIM-ul meu?

Standard

Pentru cei ce nu ma cunosc indeajuns de bine, aflati ca sunt dependenta de telefonul meu mobil. Ba mai mult, ma gandesc serios in urma sfaturilor prietenilor, sa ma duc la psiholog pentru a ma trata. Am citit mai demult ceva articole despre oamenii care au avut nevoie de internare in spital pentru a scapa de aceasta boala. Undeva, in adancul sufletului meu, cred ca sunt aproape..aproape.

Prietenii se supara pe mine, niciodata nu pot sa stau fara telefon, oriunde sunt, el  e prezent. Glumele la adresa mea sunt evident, nenumarate. Fetele spun ca la nunta mea voi opri preotul pentru ca mi-a scris cineva pe whatsapp.  Au existat foarte putine persoane pentru care am putut sa pun telefonul in geanta si sa nu il verific pentru mai mult timp (30 de minute, maxim o ora). Imi amintesc o intalnire la care am rezistat 3 ore fara sa ma ating de el, dar asta a fost pentru ca ma fascina interlocutorul.

In week-end niste amici au vrut sa mi-l arunce in Hreastrau. Le-am zis ca daca fac asta ma arunc dupa el chiar daca nu stiu sa inot. Imi amintesc o seara in care am inceput sa plang pentru ca un prieten mi-a luat telefonul si nu mai vroia sa mi-l inapoieze.

Si acum inevitabilul s-a petrecut. Am tot repetat ca daca vrei sa-mi faci rau, ia-mi telefonul si nimic altceva. Am abonament la telefon de 12 ani. Acelasi numar. O singura data am pierdut cartela. Tin minte ce drama a fost atunci. Aveam 16 ani si mergeam la Temple. Eram in taxi. Tata m-a pedepsit si m-a lasat 3 zile fara abonament. A fost drama vietii mele.

Astazi, dupa 8 ani, s-a intamplat din nou. Mi s-a stricat cartela. Acea cartela cu acel numar pe care il am de o viata. Numarul asta inseamna pentru mine toata tineretea mea, amintiri, sms-uri…am construit prietenii cu ajutorul lui. Iar astazi, el nu mai este.  Prima clipa in care am realizat ca nu mai merge, ca ea, cea care a fost alaturi de mine o viata s-a gandit sa plece din viata mea, a fost dramatica. Recunosc, n-am plans. Dar am crezut pentru o clipa ca ceva m-a lovit foarte tare. In primele ore am incercat toate trucurile: inlocuitul cartelei in alte telefoane (nu m-am limitat la unul), stergerea cartelei cu un betisor de urechi, rugatul in fata ei… N-a mers. Am trecut la etapa a doua: recunoasterea. Am inceput sa sun oameni sa-i intreb daca se mai poate face ceva, am cautat pe google… A treia etapa, si cea mai penibila prin care am trecut se numeste: panicarea prietenilor. Am inceput sa sun, sa dau mesaje, sa anunt ca de azi inainte 828 e intr-o mica pauza. Am reusit sa o supar pe mama care mi-a inchis telefonul de mai multe ori. Tata nici nu s-a sinchisit sa-mi mai raspunda. Laura m-a ignorant total, Cosmin a zis ca se duce sa bea in cinstea evenimentului.

Cand am ajuns acasa, am scos SIM-ul si am vazut cum se scurg 12 ani din viata mea…cum fiecare amintire, fiecare intalnire sunt din nou aici.

Am spus: eu nu renunt la tine! Si am mers mai departe. Au trecut 16 ore si pot spune ca suferinta persista. N-am dormit, n-am mancat, m-am trezit prima, am cautat actele si am pornit catre ceea ce numesc: calatoria in recuperarea trecutului.

To be continued!

Best thing I never had

Standard

Am asteptat ceva timp, am avut dubii, uneori m-am acuzat, uneori m-am judecat.

Dar astazi o spun tare!

What goes around comes back around, hey!
What goes around comes back around, hey!
I say what goes around comes back around, hey!
What goes around comes back around…

There was a time
I thought, that you did everything right,
No lies, no wrong,
Boy I must have been out of my mind,
So when I think of the time that I almost loved you,
You showed your ass and I, I saw the real you!

Thank God you blew it,
Thank God I dodged the bullet,
I’m so over you
So baby go lookin’ out!

I wanted you bad,
I’m so through with it,
‘Cause honestly you turned out to be the best thing I never had,
You turned out to be the best thing I never had,
And I’m gon’ always be the best thing you never had,
Oh yeah, I bet it sucks to be you right now!

So sad, you’re hurt,
Boo hoo, oh did you expect me to care?
You don’t deserve my tears,
I guess that’s why they ain’t there,
When I think that there was a time that I almost loved you,
You showed your ass and baby yes I saw the real you!

Thank God you blew it,
Oh thank God I dodged the bullet,
I’m so over you,
Baby go lookin’ out!

I wanted you bad,
I’m so through with it,
‘Cause honestly you turned out to be the best thing I never had,
I say, you turned out to be the best thing I never had,
Hmm and I’ll never be the best thing you never had,
Oh baby I bet it sucks to be you right now!

I know you want me back,
It’s time to face the facts
That I’m the one that’s got away,
Lord knows that it would take another place, another time, another world, another life,
Thank God I found the good in goodbye!

Oh I used to want you so bad!
I’m so through with it,
‘Cause honestly you turned out to be the best thing I never had,
Oh you turned out to be the best thing I never had,
And I will always be the best thing you never had,
Ouhh best thing you never had!

I used to want you so bad!
I’m so through with it,
‘Cause honestly you turned out to be the best thing I never had,
Oh you turned out to be the best thing I never had,
Ouh I’ll never be the best thing you never had,
Ohh baby, I bet it sucks to be you right now!

I bet it sucks to be you right now,
(What goes around comes back around),
I bet it sucks to be you right now,
(What goes around comes back around),
I bet it sucks to be you right now.