Septembrie, iar

Standard

Nimic nu ma face mai fericita si ma linisteste mai mult decat venirea toamnei. Atunci cand dimineata e racoare si soarele nu mai e atat de puternic, cand miroase total diferit si cand seara vine mai devreme. Pentru mine, aceste momente sunt fericirea pe care n-as inlocui-o cu nimic. Apoi, toamna este anotimpul meu preferat. Si pentru prima data, aceasta toamna este atat de diferita.

Este prima toamna in care oameni importanti nu mai sunt. Unii pentru ca au ales intre orgoliu si mine, altii pentru ca au ales intre bani si mine, altii pentru ca au ales intre superficial si mine. Pe cei cu orgoliu, nu-i blamez. Mi-e dor de ei..mult. Pe cei care astazi ling pe unde am calcat eu ii compatimesc, e greu sa faci compromisuri pentru cativa galbeni, nu? E greu sa duci pe umeri povara si sa stii ca oamenii te arata cu degetul..of..pentru cativa galbeni, nu? Iar cei superficiali vor intelege intr-o buna zi.

Insa intr-un mod ciudat, toamna asta ma invata ca mai exista si oameni frumosi. Ma invata ca cei ce sunt departe, departe vor ramane. Ma invata ca absolut nimic nu e intamplator si ma invata sa cred in coincidente. Ma invata sa inteleg de ce uneori nu avem chiar tot ce ne dorim. Chiar daca tata m-a invatat ca eu voi avea mereu tot ce imi doresc. Chiar daca m-am incapatant prosteste sa-mi arat mie ca pot, adevarul este ca pierdem multe. Si eu am invatat sa ma obisnuiesc sa mai si pierd si sa o fac cu demnitate. Pentru ca acolo, in fata mea sunt multi alti oameni absolut minunati care merita poate mult mai mult decat mine. Si multi dintre ei au zambetul acela larg si sincer pe care il retin in minte si privirea plina de scanteie care uneori imi da putere si curaj.

Iar toamna asta, toamna unui an pe care fie  l-as sterge din calendar, fie l-as incercui doar ca sa nu-l uit, este provocarea suprema pentru mine. Sunt total vindecata, nu prea mai am amintiri, am iertat, vorbesc mult mai putin, ascult mult mai mult, zambesc mai rar dar cand o fac, o fac intr-un fel diferit.

Iar acum, cand vantul bate tare si mi-e pentru prima oara frig, ma gandesc cat sunt de norocoasa. Ti-am spus de ce, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s