Despre Ritter si razboaie

Standard

Cand v-am spus ultima oara cat de mult imi place sa-mi complic viata? Ca niciodata n-am ales lucrurile simple si usor de atins chiar daca am vrut de cele mai multe ori liniste. Si linistea nu vine din povesti fara iesire.

Poate ca asa vedem unii dintre noi viata. O vedem ca pe un proces in care judecatorul le da dreptate ambelor parti. Niciodata n-am stiut sa aleg ce e simplu. Pentru ca am stiut ca nu iubesc rutina. Am luptat si stiu cel mai bine sa lupt in razboaie in care  adversarii au plecat ca si favoriti. Niciodata n-am pierdut. Pentru ca in razboiul in care suntem astazi, in lumea in care suntem nevoiti sa ne luptam pentru fiecare zambet si cuvant spus din inima, e greu. E foarte greu.  Dar am stiut dintotdeauna ca satisfactiile adevarate sunt cele pe care le obtinem din truda, nu din lucruri usoare.

M-am luptat atat de mult incat cred ca daca ar izbucni un razboi real, as avea de departe curajul si indarjirea pe care nu multi le-ar avea. Pentru fiecare lucru, am dus o lupta interioara ca sa pot incepe o lupta exterioara. Multi dintre voi nu mi-ati inteles deciziile, alegerile, dorintele, m-ati judecat, nu mi-ati dat credit. Apoi mi-ati zis: “I told you so!” Dar nici n-ati simtit satisfactiile de care ma bucur eu de fiecare data pentru ca stau si ma gandesc cat am luptat.

M-ati intrebat  ce mai fac si nu v-am raspuns inca. Va spun acum ca traiesc. Ma astept sa imi sune telefonul si sa fiu intrebata: “te-ai indragostit?” Eu iubesc de cand ma stiu si nu cred ca voi invata sa uit acest sentiment.  Iar in viata mea in ultimul timp au aparut oameni care pe langa faptul ca sunt minunati ma aduc din nou in situatiile complicate de care nu ma pot rupe. Si stiu ca atunci cand voi avea in viata mea un partener pe masura, un om care sa fie capabil sa admita ca are langa el un adversar cu care se lupta de la egal la egal, abia atunci voi fi si eu un dezertor. Pana atunci, stiu ca ceea ce urmeaza este un drum lung din care va castiga doar unul. Poate voi fi eu, poate vei fi tu.

Si pentru ca vreau sa cred ca intelegeti macar putin din ceea ce sunt ca si om, va spun ca n-as da niciodata serile petrecute in compania unor oameni de calitate in locul unor vacante pentru care n-am muncit nici macar o singura zi. Pentru ca astfel as ajunge seara sa ma culc langa un om pe care il dispretuiesc dar care imi pastreaza locul caldut. Insa ma priveaza de golul din stomac pe care credeti-ma, nu l-as inlocui cu nici o masina din lume. Iar ceea ce pe mine m-a bucurat de cand ma stiu este un Ritter Sport cu rom, mai nou accept si cu biscuiti si nu cred ca intelegeti ce inseamna sa astepti atat de mult dupa un Ritter Sport. Iar dragii mei, pentru acel Ritter as astepta suficient de mult daca cel ce mi-l aduce a inteles ca zambetul meu adevarat apare doar in acele momente. Restul e doar pentru ca sa mai castig o batalie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s