Arhivele lunare: ianuarie 2013

Apartin unei alte lumi

Standard

Cand a rasunat sambata seara in galagia interioara in care cazusem de mai bine de 2 ore, am lacrimat pe ascuns. Era melodia care ma trimitea pentru cateva secunde inapoi in Italia, plimbandu-ma fericita pe strazile umbrite de cladiri. Am coborat capul si am privit inapoi dorindu-mi mai mult ca oricand sa fiu din nou acolo. Acolo pentru mine inseamna acasa, cu tot cu suflet, corp si inima. Si nu am avut niciodata un vis mai maret si in care sa fi investit mai mult decat in acesta.

Apoi am inteles ca in viata trebuie sa alegem. Iar eu am ales sa fiu aici, sa continui sa traiesc sperand ca intr-o buna zi voi fi din nou acolo. Fizic si doar atat. Pentru ca stiti si voi, visele sunt pentru cei optimisti si ambitiosi. Dar cand alegi dintre doua povesti pe cea care te tine aici, atunci trebuie sa-ti asumi si tristetea si nostalgia.

Dar imi e atat de dor, incat ma gandesc ca nebunia ce ma caracterizeaza ma poate purta intr-o aventura. Ar fi cea mai frumoasa aventura dintre toate pe care le-am trait. Si daca as putea sa urlu in gura mare v-as spune si voua sa cantariti bine fiecare cuvant, fiecare decizie, fiecare suspin. Pentru ca fara sa stiti, fara sa vreti, va decideti singuri viitorul. Iar daca ati trait candva cel mai frumos sentiment, ramaneti acolo. Nu-l lasati deoparte nici din ambitie nici din lipsa de curaj. Pentru ca intr-o buna zi veti asculta o simpla melodie si veti intelege ca povestea voastra e acolo iar voi sunteti aici. Si zambetul fals de pe fata si scuzele inventate nu va vor putea aduce bucuria din interior.

Iar cand am terminat de scris aceste randuri, am mai ascultat inca o data cantecul ce m-a purtat inapoi pe strazile fericirii. Si la final am ramas doar eu. Doar atat, nimic mai mult. Cu puterea de a accepta ca decizia a fost numai a mea. Si Romania ma va mai gasi aici pentru un timp. Dar sufletul meu este acolo si acolo va ramane o viata!

Ganduri de 7

Standard

In urma cu ceva timp am fost pusa in fata unei decizii foarte importante din viata mea. Si inca de atunci ma gandesc din ce in ce mai mult cat de corecte sunt deciziile noastre in viata, cat de bune sunt ele si cat de mult cantaresc in traiul de zi cu zi? De cand ma stiu, am luat numai decizii radicale. Nu m-am gandit la consecinte, nu m-am gandit ce las in urma, nici ce va urma. Niciodata. De aceasta data, am cantarit totul atent, gand cu gand. Si acum inteleg mai bine ca oricand ca deciziile importante, fie ele gandite atent sau nu, ne schimba viata radical. Si fila cu fila din viata noastra, acestea sunt motivul pentru care zambim sau suntem nostalgici.

Nostalgia este cea mai crunta boala pe care am cunoscut-o. Si stiu mai bine ca oricand ca nu se poate vindeca. Si daca am putea gasi leacul pentru trecerea timpului, atunci probabil am vindeca-o si pe ea. Si oricine ar fi sau orice s-ar intampla, nu am invatat inca sa o dau uitarii, nici pe ea, nici toate amintirile care ma aduc astazi aici.

Dragii mei, viata este un tonomat al deciziilor. Stiu ca voi zambi la fiecare urare, stiu ca bucuria zilei de 7 nu a disparut dar s-a sters an cu an. Pentru ca frumusetea ei s-a erodat si a ramas undeva blocata intre ani. Oricat de multe schimbari am facut de-a lungul timpului stiu sigur ca nimic nu va putea sa imi aduca inapoi cea mai frumoasa dintre frumoase. Zile. Si mai stiu un lucru: ceea ce cautam dupa ce am avut fericirea nu va mai fi niciodata fericire. Doar o copie fidela si atat.