Cel mai ieftin ghiozdan

Standard

Pe la 14 ani, cand inca eram in scoala generala, am avut un prieten. Ce-i drept, nu ma judecati prea aspru, stia chiar si mama de el. Era un baiat dintr-o familie mult mai sus pusa decat a mea, cu istoric si tot blazonul, si-ar fi dorit el. Banuiesc ca a avut chiar si guvernanta, in visele lui acest termen era potrivit pentru educatia lui. Nu am pus niciodata la indoiala inteligenta, frumoasa educatie sau cultura generala de care dadea dovada pretiosul.

A fost primul baiat care m-a dus la Mall. In Vitan. Era primul Mall din Bucuresti iar pe vremea aceea, nu oricine isi permitea sa mearga la Mall sa-si cumpere ceva, ca de zgait ochii prin vitrine sa tot fi vazut nenumarati. Am mers la Mall cu taxiul, ceea ce pentru mine a fost o alta premiera. Prima mea tura cu taxiul fara mama sau tata. Bineinteles ca ai mei n-au stiut niciodata ca aceasta a fost modalitatea de transport, in naivitatea lor au sperat ca am mers pe jos sau in cel mai rau caz, cu tramvaiul. Ai mei erau oameni realizati, tata avea o functie importanta, bunicul inca traia si beneficiam in fiecare luna de cadouri din partea lui. Nu eram oameni cu prea multe griji dar ai mei m-au crescut intotdeauna cu acest respect fata de bani, fata de cei din jur, fata de munca. Si astfel, considerau ca la 14 ani sa merg la Mall cu taxiul era oarecum exagerat. Asa cum tata a considerat ca un telefon mobil este necesar ca sa ma poata supraveghea mai bine si nu ca sa ma laud la scoala ca am asa ceva. Si eram printre putinii din clasa care avea un asemenea super gadget, motiv pentru care il tineam ascuns in ghiozdan pentru ca daca mama ar fi aflat ca ma laud cu el, mi-l confisca instant.

Imi amintesc ca am mers cu pretiosul in cele mai scumpe magazine de care nu auzisem pana la el. Si imi mai amintesc cat se lauda cu toalele lui de milioane cand singura mea grija era daca ajung la olimpiada pe tara sau nu. Eram oarecum indragostita de el, daca la 14 ani poate exista dragoste. Inca de atunci ma simteam stanjenita de grupul lui de prieteni, toti cu sofer si guvernante, cum v-am scris mai sus. Nici nu stiu ce vazuse la mine, caci eram un copil simplu, cu haine normale, asa cum ar trebui sa poarte orice copil la o scoala de stat. Ne petreceam pauzele impreuna, 10 minute din ora in ora, atat cat puteam, intrucat eu invatam seara si el dimineata. Intr-o zi, ne-am intersectat intr-o pauza de pranz intre culoare. El, cu al sau ghiozdan Samsonite, eu cu un ghiozdan fara nume. Plansesem suficient la mama sa mi-l cumpere si pe ala doar pentru ca fratele meu mai mare avea unul la fel. Ma priveste in ochi si imi spune: “Ce stift  de ghizdan ai. Si ce botine no name. Nu cred ca mai putem continua.” Recunosc, am plans. Nici pana acum n-am avut curaj sa ii spun mamei ca acel baiat dragut pe care ea il placea m-a parasit la 14 ani pentru ca ghiozdanul meu nu costa cat salariul mediu pe economie in perioada aceea.

Era 2002 in Romania.  Si abia astazi am inteles de ce de-a lungul timpului am stat departe de astfel de oameni. Pentru ca am inteles foarte bine ca nu e nici o diferenta intre mine si ei. Am terminat acelasi liceu, am fost poate egali, poate mai sus sau mai jos ca el prin liceu. Am absolvit aceeasi Universitate si va spun sincer, cred ca traiesc mai fericita ca el. Chiar si asa, astazi, cand poate mi-as cumpara mie lucrurile scumpe cu care se lauda el acum 11 ani. Dar copiilor mei, niciodata. Pentru ca de aceea eu stiu sa respect oamenii, indiferent cat au si ce au, iar el nu. Si cel mai ciudat este ca atat eu, cat si el am fost nascuti in acelasi spital, acelasi salon si probabil, acelasi doctor. Acesti 2 copii au urmat cursuri diferite in viata desi la un moment dat ele s-au intersectat. Doar ca el sa remarce ca pe vremea cand Romania se zbatea sa supravietuiasca, parintii lui investeau zeci de milioane in imaginea lui iar el considera ca asta il face un barbat adevarat…in devenire. Dar asta a fost demult…cand Romania era altfel. Astazi e diferita…sau nu?

2 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s