Din ce in ce mai multa lume imi spune curajos in fata ca zambetul meu e din ce in ce mai nenatural. Ca poate fiecare moment de fericire pe care il afisez e de fapt masca pe care nu vreau sub nici o forma sa o inlatur. Nici macar acum nu voi spune mai multe despre mine intrucat nici n-ar conta pentru nimeni daca zambetul meu e fals sau nu. Un bun prieten spune ca cel mai “important este ca este frumos”.
Insa povestile din jurul meu ma emotioneaza in fiecare zi. Sunt oameni pe care ii idolatrizam, ii invidiem, visam zi de zi sa fim asemenea lor. Si totusi nu stim nimic despre ei, nu stim cine sunt cu adevarat, nu stim ce se ascunde in spatele succesului pe care il afiseaza. Vrem sa fim si noi in cercul lor, sa atingem lucruri pe care nu le-am atins niciodata. Calatorii, evenimente, succese, laude, haine, o casa frumoasa, o masina, o familie. Dar va intreb pe voi, stim oare ce vrem? Chiar vrem toate aceste lucruri? Pentru ca uneori, aceste lucruri ascund in spatele lor lacrimi tinute in gat in fiecare vacanta. Poate oamenii astia nu asta isi doresc, poate isi doresc ca atunci cand se trezesc dimineata sa intinda bratul si sa fie acolo cineva. Poate in loc de Londra ei vor o dimineata frumoasa. Poate in loc de un Chanel ei vor o vorba frumoasa. Poate in loc de un Audi ei vor sa auda macar o data “Te iubesc”.
Si atunci, oare ce ne dorim cu adevarat? Ne dorim sa fim invidiati pentru relatia perfecta desi seara plangem ascunsi sub patura stiind ca el e la o alta ea. Nu neg ca de cele mai multe ori el ramane cu noi dar putem oare ascunde cicatrici pe care nici un doctor din lume nu le va putea ascunde. Pentru ca pana acum in adancimea inimii n-a ajuns nimeni.
Ce ne dorim? Ne dorim sa ne petrecem serile singuri asteptand o mangaiere ce nu vine poate niciodata? Prea multe semne de intrebare inseamna oare ca nu stim ce ne dorim? E usor sa privesti din exterior un zambet frumos, un corp frumos, haine frumoase, relatia perfecta…aparent. Dar ce facem atunci cand incepem sa facem numai compromisuri?
Relatia perfecta nu exista. Nicaieri! Cand cititi texte frumoase scrise de altii, stiti si voi ca sunt doar de imagine. Toti oamenii sufera, relatiile sunt facute ca sa implice compromisuri. Iar compromisurile de cele mai multe ori inseamna suferinta. Ne invartim intr-un cerc fara ca macar sa constientizam ca noi alegem asta. Iar daca vedem langa noi jobul perfect, nici macar el nu e perfect. Oamenii fac eforturi atat de mari sa traiasca… uneori vor intimidate, alteori vor mai multa expunere. Unii vrem ceea ce altii au, iar aceia vor ceea ce avem noi. Ciudat, nu?
Insa cred ca cel mai important lucru dintre toate este sufletul. Daca el ramane curat intr-o lume care se afunda in noroi, suntem singurii invingatori. Nimeni altcineva nu va fi mai bun ca noi. Si visele…sa nu uitam de ele, caci si ele inainte de orice altceva ne mentin vii si frumosi. Iar daca nu renuntam la ele orice ar fi, suntem cu adevarat fericiti! Caci nu e usor sa le pastram langa noi zi de zi, cand scopul unora este sa nu ne lase niciodata sa le atingem. Va spun din proprie experienta, nimic si nimeni nu poate sa darame un vis cu exceptia noastra. Daca vrem cu toata fiinta noastra sa avem un lucru, il vom avea. Iar daca nu il avem inseamna ca nu a fost pentru noi.
Si da, nici un zambet din lume nu e cu adevarat natural. Uneori, e zidul care nu lasa lacrimile sa curga in voia lor. Ce-am fi fara el?
adevaruriurbane's Blog 