Arhivele lunare: noiembrie 2013

De la oameni

Standard

Vine un moment unic, minunat, revelator, cand te trezesti cu toate problemele rezolvate. Cand ai gasit toate raspunsurile si ai elucidat orice mister. Despre tine, ca om! Ce vrei, ce nu vrei, ce te intereseaza, ce nu. Pe cine bagi in seama si pe cine nu. Nici nu apucasem bine sa apas punctul final din stilou si sa concluzionez (eronat) ca romanul este o fire plina de prejudecati. M-am lamurit intre timp, intelegand ca asta e firea omului de oriunde ar fi el. Sa judece. Dupa aparente. Sa creada ca e bun in toate, ca el stie mai bine ca tine sa faca meseria ta, ca pe a lui o face perfect de o viata.

Asta e omul. Iti surade in fata cu ironie si satisfactie spunandu-ti ca n-ai avut dreptate, se bucura cand te vede la pamant, arunca pe la colturi zvonuri si cuvinte grele. Barfe. Lume mica, ce-i drept, dar e lumea in care traim. Apoi intotdeauna veti auzi ca femeile care au bani sunt lipsite de moravuri, nu? Ca femeile care zambesc frumos, au in spate un barbat care a investit in ele. Apoi veti auzi alte povesti despre inselat, despre minciuni, despre batai. Ooo, dar cate nu veti auzi de la oameni.

Oamenii se plictisesc. De vietile lor. Si apoi vin neinvitati in ale altora, unde incep sa aranjeze lucruri. Si cred ca ei detin adevarul absolut. Adevarul absolut, slava cerului, nu-l detine nimeni, sa nu cadeti in capcana vanzatorului de la poarta voastra. El poate sa va vanda tigai, saltele, niciodata adevarul. Caci, surpriza, nu il stie el. El poate doar sa-si dea cu parerea, fara sa-i ceara nimeni de cele mai multe ori acest lucru. El poate sa spuna ca tu nu esti bun. Poate. Iar tu ai dreptul sa treci pe langa el linistit, stiind mai bine ca oricine ce esti.

Si ramane alegerea noastra ce credem si pe cine. Ramane sa invatam sa nu mai judecam pe nimeni din exterior cand n-am pasit niciodata in interior. In patul meu sunt doar eu si el. N-a fost nimeni altcineva vreodata si singurul care are vreo sansa din cand in cand este Ronnie. Si el oricum e mai presus ca oamenii, caci iubeste sincer si nevinovat, nu judeca. Doar cere. Iubire! Iubire, pe care aveti grija cui o oferiti. Si caldura sufletului vostru, si de ea aveti grija. Nu o irositi la orice colt, s-ar putea sa o pierdeti mai devreme decat trebuie. Si in patul lui x si al lui y n-ati fost nici voi vreodata. Incercati sa nu va dati cu parerea despre alegerile lor sau dupa cateva cuvinte aruncate de cele mai multe ori de cei de la care va asteptati mai putin. Caci s-ar putea sa va surprinda ca x si y se iubesc cu adevarat iar voi le-ati citit deja deznodamantul. Si s-ar putea ca acesti x si y sa isi traiasca iubirea lor in patul lor pe cand voi in loc sa aveti grija de al vostru, va apucati sa le schimbati asternuturile. Si stiti cum vine vorba aia, gusturile nu se discuta si nici asternuturile nu se schimba decat cu voia noastra.

Caci, uneori e bine sa va ganditi la voi, la viata voastra, la viitorul vostru. S-ar putea sa il pierdeti sperand sa fiti parte din povestea altora. Si cand va bate cate-un gand de a deschide gura si a judeca, nu uitati ca puteti sa vindeti doar tigai sau saltele, niciodata adevarul!

68e3c0053db3ec23785fe47af6e79567

Cand aproape devine departe

Standard

“Plec pentru totdeauna”, i-am zis candva lui privindu-i ochii plini de lacrimi si tristetea din privire care ma va bantui toata viata. Nu m-am mai intors niciodata. Nici macar cu gandul daca nu cu trupul sau vocea. Am plecat pentru ca am inteles ca nu era ceea ce imi doream, facusem destule greseli. N-am spus niciodata ca doar eu sau doar el. Amandoi.

Cand ceva se termina, se termina din vina amandurora, niciodata din vina unei singure parti. Doar ca in acele momente suntem prea furiosi ca sa acceptam adevarul sau sa gasim suficiente argumente ca sa ne linistim sufletul. Si cand se termina, alegem sa fim civilizati si sa ne respectam sau sa ne razbunam. Ei bine, astazi va voi scrie despre razbunare. Razbunarea aceea pe care noi o cautam in fiecare detaliu. Si la final, ne razbunam de fapt pe noi pentru ca pierdem timp pretios incercand sa fim rai cu noi insine. Mereu am fost decenta, stiind ca prin acest tip de comportament voi castiga detasat. Decenta am invatat-o din familie, de la mama care desi a avut o boala grava pe care o duce in spate de o viata nu s-a plans niciodata. Si nu s-a vaitat, a suferit in modul ei decent. Daca n-a dormit noapte de durere, a stiut doar ea, daca i-a fost greu sa stea inchisa ani de zile in casa, a stiut doar ea. Noua ne-a zambit intotdeauna si ne-a impartasit iubirea in cele mai frumoase feluri.  Si pentru asta si-a castigat respectul nostru pe viata. Si pentru ca e mama.

Decenta inseamna sa nu incepi sa murdaresti o amintire din care si tu faci parte. Decenta inseamna sa stii ca “buna ziua” e o chestie de respect si educatie, nu are alte sensuri ascunse. Decenta inseamna sa poti sa vorbesti frumos despre un om cu care ai impartit ceva, despre un om care candva ti-a placut, l-ai iubit. Oamenii fac greseli, si nu ar trebui sa judecam noi acest lucru pentru ca nici n-am fost acolo sa intelegem ce era in sufletul lor. Noi doar privim din exterior si emitem judecati de valoare. Atat! Si uneori strangem o mana ca apoi sa mergem si sa o coloram cu noroi prin concluzii pe care nu le-a cerut nimeni.

Daca astazi iubesti, inseamna ca ai gasit in omul de langa tine un numitor comun. Poate niste vise pe care le impliniti impreuna, poate altceva. Dar daca astazi il iubiti si maine aflati ca nu e ceea ce vreti, inseamna ca viata merge inainte pentru amandoi si de aici se asterne decenta. Va ridicati, dati jos servetelul, platiti nota si ati plecat. Iar pentru asta la final, gazda isi va da jos palaria in fata voastra.

Pentru ca atunci cand n-ai nimic special de spus, mai bine pastrezi pentru tine aceste ganduri. S-ar putea sa fie una dintre cele mai bune decizii din viata.

N-a fost sa fie!

Standard

Am rasucit cheia in usa pentru ultima data si am facut un singur pas pana cand lacrimile erau deja pregatite sa curga una dupa alta pe obraz. Cand m-am asezat in pat cu palmele pe fata, am zarit printre degete teancul de reviste de jos. Privirea mi-a fugit direct catre un subiect si mai dureros: “iubiri care n-au fost sa fie”. Atunci am izbucnit in lacrimi fara sa mai pot opri nici una dintre ele. Si asa mi-am inceput seara.

Trebuia sa fie o revedere frumoasa cu o amintire veche si pe care am tinut-o ascunsa mult timp pana acum.  Am renuntat la ea ca sa ma intalnesc cu prezentul care nu ma lasa oricum sa respir aproape deloc, imi bate zi de zi la usa si imi aminteste unde ma aflu acum. Iar dupa ce am inteles ca oamenii te folosesc pana la epuizare si storc din tine si ultima farama de bunatate, am primit gratuit un sir de jigniri. Au venit una dupa alta ca si cum as fi fost o piatra care nu trebuie sa simta judecati de valoare fara nici un fundament real. Am invatat ca atunci cand oamenii te jignesc, cel mai frumos este sa te ridici si sa pleci. Asa a fost si cu iubirile care n-au fost sa fie. Ce-as fi fost astazi daca le dadeam viata, ce-as fi fost astazi daca as fi crezut macar in una dintre ele? Luam decizii al naibii de ciudate si nu invatam nimic. Iar intr-o zi ne sare in ochi un titlul de revista glossy si dintr-o data ne amintim ce suntem.

Ciudat este sa incerci macar sa-ti imaginezi cum ar fi fost daca dadeai viata unei singure iubiri in care n-ai crezut. N-a fost sa fie. Cum ar fi fost sa fie? Cum ar fi fost daca astazi erai in alt loc si nu aici? Daca astazi in loc sa plangi din cauza jignirilor continue, ai fi fost in bratele altcuiva? Acestea sunt iubiri care n-au fost sa fie, nu?

Totul tine de sansa, de un moment. Viata, viitorul, oamenii, zambetele, lacrimile. O singura clipa e vinovata pentru ca noi nu putem ghici viitorul. Caci daca l-am ghici n-am fi altceva decat niste fiinte plictisite si fara un strop de bucurie. Acea bucurie care uneori vine din amintiri. Cand zambesti cu o unda de tristete, stii in adancul sufletului ca n-ai pierdut aproape nimic. Caci pe de alta parte ai castigat.

Iar acum cand am intors privirea incetosata si trista, l-am revazut. Titlul unei reviste din primavara pe care, culmea, ieri am cautat-o intr-un teanc ascuns langa canapea. Am cautat-o pentru ca mi-am amintit un subiect frumos si pana acum nici n-am remarcat iubirile. Caci ele nu au fost sa fie!