N-a fost sa fie!

Standard

Am rasucit cheia in usa pentru ultima data si am facut un singur pas pana cand lacrimile erau deja pregatite sa curga una dupa alta pe obraz. Cand m-am asezat in pat cu palmele pe fata, am zarit printre degete teancul de reviste de jos. Privirea mi-a fugit direct catre un subiect si mai dureros: “iubiri care n-au fost sa fie”. Atunci am izbucnit in lacrimi fara sa mai pot opri nici una dintre ele. Si asa mi-am inceput seara.

Trebuia sa fie o revedere frumoasa cu o amintire veche si pe care am tinut-o ascunsa mult timp pana acum.  Am renuntat la ea ca sa ma intalnesc cu prezentul care nu ma lasa oricum sa respir aproape deloc, imi bate zi de zi la usa si imi aminteste unde ma aflu acum. Iar dupa ce am inteles ca oamenii te folosesc pana la epuizare si storc din tine si ultima farama de bunatate, am primit gratuit un sir de jigniri. Au venit una dupa alta ca si cum as fi fost o piatra care nu trebuie sa simta judecati de valoare fara nici un fundament real. Am invatat ca atunci cand oamenii te jignesc, cel mai frumos este sa te ridici si sa pleci. Asa a fost si cu iubirile care n-au fost sa fie. Ce-as fi fost astazi daca le dadeam viata, ce-as fi fost astazi daca as fi crezut macar in una dintre ele? Luam decizii al naibii de ciudate si nu invatam nimic. Iar intr-o zi ne sare in ochi un titlul de revista glossy si dintr-o data ne amintim ce suntem.

Ciudat este sa incerci macar sa-ti imaginezi cum ar fi fost daca dadeai viata unei singure iubiri in care n-ai crezut. N-a fost sa fie. Cum ar fi fost sa fie? Cum ar fi fost daca astazi erai in alt loc si nu aici? Daca astazi in loc sa plangi din cauza jignirilor continue, ai fi fost in bratele altcuiva? Acestea sunt iubiri care n-au fost sa fie, nu?

Totul tine de sansa, de un moment. Viata, viitorul, oamenii, zambetele, lacrimile. O singura clipa e vinovata pentru ca noi nu putem ghici viitorul. Caci daca l-am ghici n-am fi altceva decat niste fiinte plictisite si fara un strop de bucurie. Acea bucurie care uneori vine din amintiri. Cand zambesti cu o unda de tristete, stii in adancul sufletului ca n-ai pierdut aproape nimic. Caci pe de alta parte ai castigat.

Iar acum cand am intors privirea incetosata si trista, l-am revazut. Titlul unei reviste din primavara pe care, culmea, ieri am cautat-o intr-un teanc ascuns langa canapea. Am cautat-o pentru ca mi-am amintit un subiect frumos si pana acum nici n-am remarcat iubirile. Caci ele nu au fost sa fie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s