De la oameni

Standard

Vine un moment unic, minunat, revelator, cand te trezesti cu toate problemele rezolvate. Cand ai gasit toate raspunsurile si ai elucidat orice mister. Despre tine, ca om! Ce vrei, ce nu vrei, ce te intereseaza, ce nu. Pe cine bagi in seama si pe cine nu. Nici nu apucasem bine sa apas punctul final din stilou si sa concluzionez (eronat) ca romanul este o fire plina de prejudecati. M-am lamurit intre timp, intelegand ca asta e firea omului de oriunde ar fi el. Sa judece. Dupa aparente. Sa creada ca e bun in toate, ca el stie mai bine ca tine sa faca meseria ta, ca pe a lui o face perfect de o viata.

Asta e omul. Iti surade in fata cu ironie si satisfactie spunandu-ti ca n-ai avut dreptate, se bucura cand te vede la pamant, arunca pe la colturi zvonuri si cuvinte grele. Barfe. Lume mica, ce-i drept, dar e lumea in care traim. Apoi intotdeauna veti auzi ca femeile care au bani sunt lipsite de moravuri, nu? Ca femeile care zambesc frumos, au in spate un barbat care a investit in ele. Apoi veti auzi alte povesti despre inselat, despre minciuni, despre batai. Ooo, dar cate nu veti auzi de la oameni.

Oamenii se plictisesc. De vietile lor. Si apoi vin neinvitati in ale altora, unde incep sa aranjeze lucruri. Si cred ca ei detin adevarul absolut. Adevarul absolut, slava cerului, nu-l detine nimeni, sa nu cadeti in capcana vanzatorului de la poarta voastra. El poate sa va vanda tigai, saltele, niciodata adevarul. Caci, surpriza, nu il stie el. El poate doar sa-si dea cu parerea, fara sa-i ceara nimeni de cele mai multe ori acest lucru. El poate sa spuna ca tu nu esti bun. Poate. Iar tu ai dreptul sa treci pe langa el linistit, stiind mai bine ca oricine ce esti.

Si ramane alegerea noastra ce credem si pe cine. Ramane sa invatam sa nu mai judecam pe nimeni din exterior cand n-am pasit niciodata in interior. In patul meu sunt doar eu si el. N-a fost nimeni altcineva vreodata si singurul care are vreo sansa din cand in cand este Ronnie. Si el oricum e mai presus ca oamenii, caci iubeste sincer si nevinovat, nu judeca. Doar cere. Iubire! Iubire, pe care aveti grija cui o oferiti. Si caldura sufletului vostru, si de ea aveti grija. Nu o irositi la orice colt, s-ar putea sa o pierdeti mai devreme decat trebuie. Si in patul lui x si al lui y n-ati fost nici voi vreodata. Incercati sa nu va dati cu parerea despre alegerile lor sau dupa cateva cuvinte aruncate de cele mai multe ori de cei de la care va asteptati mai putin. Caci s-ar putea sa va surprinda ca x si y se iubesc cu adevarat iar voi le-ati citit deja deznodamantul. Si s-ar putea ca acesti x si y sa isi traiasca iubirea lor in patul lor pe cand voi in loc sa aveti grija de al vostru, va apucati sa le schimbati asternuturile. Si stiti cum vine vorba aia, gusturile nu se discuta si nici asternuturile nu se schimba decat cu voia noastra.

Caci, uneori e bine sa va ganditi la voi, la viata voastra, la viitorul vostru. S-ar putea sa il pierdeti sperand sa fiti parte din povestea altora. Si cand va bate cate-un gand de a deschide gura si a judeca, nu uitati ca puteti sa vindeti doar tigai sau saltele, niciodata adevarul!

68e3c0053db3ec23785fe47af6e79567

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s