Arhivele lunare: iulie 2014

Cuvinte multe

Standard

Cuvintele sunt sfante. Scrise, vorbite, ele trebuie cantarite. Imi place sa cred ca ele ne faciliteaza viata din multe puncte de vedere, ca uneori ele ne salveaza si din pacate, ele ne scufunda. Imi place sa cred ca in spatele multora dintre ele se ascunde sinceritate si iubire, mai putin falsitate si invidie. Insa din pacate, in spatele multor cuvinte se ascunde minciuna sau rea vointa.

Insa ochii nu mint, ei nu pot ascunde nimic daca stii cu adevarat sa privesti in profunzimea lor. Un “te iubesc ” sincer va fi sincer daca si ochii sunt sinceri, asa cum un compliment fals se citeste in invidia din ochi. Uneori e mai bine sa tai legaturi cu oamenii care nu stiu sa se bucure pentru tine, cu acei oameni care nu te plac deloc dar te pupa si iti spun “vai, ce bine arati”. Daca esti alunecos, si urmaresti valul dupa marime si forma, vei fi gol pe dinauntru. Si acest fapt este trist si urat ca sufletul celor ce-l poarta. Am spus cu voce tare in toate cercurile in care m-am invartit ca prefer sa ma inchid in casa si sa citesc decat sa gust acest amar desert al societatii, aceste vorbe mari si seci. Si faptul ca prietenii se calculeaza dupa cat costa geanta de astazi sau ce masina iti iei maine, imi aduce periodic un zambet fals, cand e atat de greu sa smulgi unul de la mine.

“Ce e val, ca valul trece”, dragii mei. Spuneti-mi ce ganduri ascunse aveti, ca sa va spun cat veti pastra un prieten. Prietenii mei imi spun sincer ce cred, se cearta cu mine cand sunt nemultumiti, ma suna cand simt ca dispar, gasesc timp sa ma asculte o ora. Restul vor fi intotdeauna aceia care iti arunca o grimasa si apoi vor canta la alta masa. Acestia sunt oamenii care seara cand se culca n-au nici un gand decat ce sa mai castige de pe urma unora sau altora, caci oricum asa a fost mereu pentru ei, nu?

Imi veti spune ca iar scriu depresiv si am ceva cu oamenii. Da, am! Ii iubesc! Iubesc oamenii si frumosul, iubesc sinceritatea si sentimentul ca pe langa glazura frumos colorata, gustul bun se afla in interior. Iubesc sa cunosc oameni, imi place sa ascult si sa povestesc, rar ma veti auzi judecand sau umbland cu vorba despre unul sau altul. Iar cand cineva incearca sa deschida un astfel de subiect, il ascult, nu-l judec, dar imi rezerv dreptul sa pastrez pentru mine parerea sincera pe care mi-o formez singura. Cati dintre voi imi veti spune ca desi ati auzit numai lucruri rele despre un om, nu v-ati format o parere pana nu l-ati cunoscut cu adevarat?

Sa nu credeti tot ce auziti, s-ar putea sa cadeti in capcana superficialitatii care ne cam incearca pe toti astazi. Povesti inventate am tot auzit. Putine demonstrate. Iar oamenii astia mai putin norocosi s-au dovedit a fi foarte misto. Si talentati. Si fericiti. Nu va da de gandit?