Intr-o lume in care toti ne vand fatis sau pe ascuns reteta succesului, ma intreb de ce nu imi defineste nimeni ce inseamna succesul pentru ei. Caci retete avem de toate felurile si pentru toate gusturile, pentru carnivori, pentru vegetarieni sau chiar pentru adeptii stilului raw. Nu mai vorbeste nimeni despre ce frustrari zac in noi sau de ce ne ascundem in spatele unor zile pline pe care le dedicam muncii, muncii si…iar muncii. Nu am citit aproape deloc despre povesti ale castigarii unui razboi cu noi insine, din care iesim castigatori cu societatea, cea care ne invata cum sa avem, ce altceva daca nu SUCCES.
Povesti de succes in afaceri am tot vazut, in jurul meu toti se lauda ca si-au dublat veniturile, ca totul merge perfect, ca acum viata le-a dat ceea ce au muncit si au plantat de-a lungul ultimilor ani. Iar cand ii intreb de ce sunt la a 3-a casnicie, imi zambesc arogant spunandu-mi ca femeile nu sunt o afacere buna niciodata. Pe unii ii intreb de ce n-au investit si in viata personala daca tot sunt atat de buni sa invarta milioane si sa le inmulteasca cu atata maiestrie. Chiar acesta este un subiect pe care nimeni nu il abordeaza: de ce se ascund oamenii de succes in spatele povestilor cu iz bancar si mai putin legat de ce le-a gatit nevasta cu o zi in urma. Pentru ca unii dintre ei nu au asa ceva, pentru ca unii dintre ei semneaza cu usurinta tranzactii cu multe zerouri, riscante si nesigure dar nici nu vor sa auda de acel contract simplu pe care il fac pentru o viata linistita, acasa. Si aici am deschis un alt subiect tabu. Ce inseamna pentru unii dintre ei “acasa”? Un loc pentru care au platit o suma importanta de bani dar care nu inseamna nimic pentru ei, un loc in care cutiile de carton sunt la loc de cinste iar menajera e mai ceva ca o mama iubitoare.
Nimeni nu mai vorbeste astazi de sentimente, de acele persoane puternice care in interior dezvolta slabiciuni dureroase si puternice care nu permit altcuiva sa paseasca, decat contabilului, cel mai bun prieten al lor. Nimeni nu mi-a marturisit ca seara ar vrea chiar sa imbratiseze cu iubire o persoana, un om care sa-i completeze sensul vietii si orele petrecute doar cu…laptopul. Pentru ca multi se ascund in spatele “succesului” si uita ca si-au trait jumatate de viata singuri, singurei dar cu multe hartii insotindu-i zi de zi. Si asa se tes zilnic povesti nespuse in care el fuge speriat pastrandu-si cel mai de pret bun al sau sub un seif al carui cifru l-a sters undeva la 20 de ani: inima. Ma uit in privirile lor triste dar pline de ingamfare si nu gasesc nici un motiv pentru care ai putea sa crezi ca isi doresc o partenera. Isi doresc doar putina liniste seara, o cina de afaceri in fiecare zi, concedii cu prietenii si… cate o ea care sa nu poposeasca mult. Caci in casa lui nu e loc de stabilitate decat pentru contracte pe termen lung…cu succesul profesional.
adevaruriurbane's Blog 