Zilele trecute mi-am revazut un vechi prieten, iar intalnirile cu el sunt de cele mai multe ori pline de revelatii, precum cea de acum. In timp ce eu ma plang de cat de greu e sa fii independenta cand unii barbati vad orice altceva decat creierul unei femei, el imi raspunde sincer “Pai daca esti proasta! Tu nu stii ca asta e cel mai mare avantaj al unei femei?” O fi, dar eu nu l-am descoperit pana acum, caci uneori anumite femei au pretentia sa lucreze cu anumiti domni doar pentru ca prezinta un concept care se potriveste cu planul respectivului business. “Bai Radulescu, pe bune, nu te inteleg, de ce naiba nu profiti? Asta e si ideea”.
Am luat totul ca pe o glumita, mi-am continuat amuzata ziua, pana cand la finalul ei am inteles ca exista doua categorii de barbati: unii iti dau contracte cu un interes ascuns iar altii nu-ti dau nimic doar pentru ca esti femeie. Recunosc, m-am gasit usor confuza intr-o discutie cu un domn angajat al statului roman care mi-a urlat suparat ca “toate suntem la fel, cu aceleasi scuze si povesti”. Nici n-am apucat sa deschid gura, caci a concluzionat el si pentru mine “M-am saturat de voi!”. Pe domnul nu-l judec, l-am inteles dupa cateva zile de intrebari si mai putine raspunsuri, pana cand tot vechiul prieten m-a ajutat sa-mi gasesc linistea “Mai, Radulescu, eu ce ti-am zis? Trebuia sa profiti ca esti femeie, ca treaba asta n-o sa mai mearga mult, ce naiba, imbatranesti si tu! O sa intelegi mai tarziu!”
Cand esti impacata cu idea ca timpul trece, si singura ta tristete majora e ca oamenii de langa tine pleaca unul cate unul, ti-e greu sa te gandesti ca nu vei mai avea parte de favoruri doar pentru ca “esti femeie, ce naiba!”. Am avut nevoie de mult timp ca sa inteleg de ce s-au intamplat in viata mea anumite situatii care au implicat intotdeauna barbati. Nu mi-a placut niciodata varianta “pisicelii” si nici a “please, honey, I need some money, some contracts, some holidays”. Cu un tata care a lucrat aproape doua decenii in fotbal, inconjurata de fotbalisti de toate felurile, m-am lamurit cum stau lucrurile, inca de foarte devreme, de pe la 14 ani cand tata mi-a explicat foarte in detaliu “de ce sa nu”. Mai tarziu, tot la bratul tatei m-am lovit de situatii cu iz ceva mai dramatic, pe care la vremea respectiva nici macar el nu a stiut sa le rezolve.
Si m-am trezit astazi, in drumul meu spre 30, cu barbati care imi recomanda sa ma gandesc bine, caci, de, nu mai sunt la 20, cand toate erau mai usoare. Iar astazi, intr-o intalnire cu un client, am aflat ca el si-ar fi dorit sa fie femeie doar ca sa profite de …barbati! Intr-un moment de sinceritate, mi-a spus ca el nu intelege cum nu profitam mai mult, cand el, femeie fiind, ar fi avut pana la varsta asta cel putin o insula caci iubirea nu e niciodata suficienta pentru o femeie. Acestea fiind spuse, ma duc sa vad ce pot sa mai fac cu cei 3 ani ramasi in care ar trebui sa profit, ca dupa 30, nu se stie ce vine!
adevaruriurbane's Blog 