De ce nu mai scriu?

Standard

Am inceput sa iau scrisul in serios acum mai bine de 15 ani. In vremurile acelea, scrisul era important. Nu conta daca aveai sau nu talent, nu conta daca povestile pe care le impartaseai cu cei de langa tine aveau sau nu sens, conta ca scrii. Si te incurajau sa-ti placa sa scrii. Te incurajau sa citesti, mult, cat mai mult. Si in general, viata era diferita. Atunci nu-ti judeca nimeni intentiile, nici micile povestioare, nici macar la cate concursuri de literatura te duceai, cu atat mai putin, nu te umilea nimeni public doar pentru ca tu erai altfel. Ca tu scriai despre cate si mai cate. Nici nu conta, atata timp cat faceai ceea ce-ti place.

Intre timp, nici nu mai indraznesti sa spui ca tu inca citesti poezii sau chiar, ai ceva curaj sa si scrii. Bine ca intelegi suficient ca scrii pentru tine si pentru ca asta te face pe tine fericit, si nu pentru altii. Si nu mai impartasesti cu nimeni din sentimentele redate in cerneala. Scrii inca in cerneala, ai un stilou mereu dupa tine si iubesti sa-ti notezi din cand in cand, amintiri. Ti-e rusine sa dai share la cate un vers din Minulescu, ca poate n-ai sa strangi atatea like-uri. Sau poate se gasesc cate unii sa-ti judece sentimentele.

E simplu. Astazi totul e perisabil. Pe vremea aceea, prietenia cantarea mai mult decat atentia. Pe vremea aceea prietenii nu te lasau sa zaci luni de zile in mizerie, ca apoi sa te sune pe fix, evident, sa ceara cu tine, si sa te intrebe daca n-ai si pentru ei ceva recenzii de carti citite peste vara. Astazi insa, lumea te-ntreaba ce mai faci, poate, poate, le spui ca nu-ti merge bine. Ca daca iti merge bine, sigur e pentru ca te-ai indragostit de un barbat puternic. Si cam tot ceea ce ai tu e datorita lui, nu-i asa? Ca doar n-oi fi muncit si tu macar putin sau poate sentimentele mai exista si ele pentru unii dintre noi. Usurinta prin care astazi judecam alegerile altora e oare o consecinta a unor fapte din trecut? Poate daca am fi citit macar putina poezie, am fi inteles iubirea diferit. Dar astazi, conteaza doar sa judecam ce prost scrie unul, ce greseli mai face altul, ce mult a luat in greutate ea, sau ca el a chelit cam devreme. Sau, ce usor spunem despre unii ca scriu mizerabil fara sa intelegem macar putin din povestile lor. Ei bine, e greu sa mai scrii astazi, cand oricum nici macar tu nu te mai intelegi pe tine intr-o lume atat de superficiala si perfida.

Si da, se pare ca Totul ar fi trebuit sa fie sfere, Dar n-a fost, n-a fost asa .

 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s