Am revazut zilele trecute un amic despre care nu stiam nimic de ani buni. Si-mi spune, sigur pe afirmatia sa, ca am o viata minunata. Evident, ca orice afirmatie atat de importanta, imi si argumenteaza increzator. A vazut pe Facebook! Am ras impreuna si am plecat fiecare in drumul lui, cel mai probabil amandoi intrebandu-ne cat de sincer a fost celalalt despre “viata lui perfecta”. Intamplarea mi-a amintit de un alt moment mai putin amzuant cand am aflat de la o amica lucruri despre mine pe care nici macar eu nu le stiam! Si intre timp, la o analiza profunda a situatiei, mi-am permis chiar sa am curajul sa afirm ca e mai usor astazi sa tragi concluzii despre un om pe care nu-l cunosti decat despre unul ce-ti este apropiat. Ironic, intr-adevar. E absurd dar totusi este al naibii de facil.
Ma amuz, pentru ca asa mi-e firea, cand aud cum oamenii sunt definiti de la distanta de catre unii care nu i-au cunoscut niciodata in realitate. I-au observant pe la cateva evenimente, in nu stiu care cafenea si, mai ales, pe Facebook. Si de aici au tras concluzii. Iar cand ii cunosti cu adevarat, ciudat sa vezi ca glasul nu e asa cum ti l-ai imaginat iar gesturile tradeaza un altfel de caracter. Privirea e diferita si nimic din ce credeai nu e, de fapt, real.
E simplu sa fii martor de la distanta in vietile oamenilor. Sa crezi ca iubirea e o regula in care tu afli sigur necunoscutele, sa crezi ca diferenta de varsta sau de statut e o piedica. Sunt unii care, privind in vietile altora pe care nu-i cunosc, evident, stiu cel mai bine ce-i iubirea lor. Stiu cel mai bine pe ce se bazeaza o relatie din care ei nu fac parte si despre care nu stiu, de fapt, nimic. Ei definesc chiar viata ca pe o stiinta exacta in care totul se demonstreaza stiintific.
E cel mai simplu sa fii absent dar sa le stii pe toate. Aici ne pricepem cu totii de minune. Ne pricepem sa stim de ce altii sunt intr-un loc, chiar daca n-am trait o zi in pielea lor. Ne pricepem, de asemenea, sa dam sfaturi unor oameni ce nu ni le-au cerut. Ne pricepem sa raspandim zvonuri despre unii pe care, miraculos, ii cunoastem cel mai bine desi nu i-am vazut niciodata. Suntem, asa cum ne invata societatea, perfecti! Stam in coltul nostru sigur, plini de curaj si judecam. E cel mai simplu, nu?
adevaruriurbane's Blog 