Chiar daca unii dintre voi mai degraba “a-ti” fi decat “ati” fi artisti, va recomand sa va duceti la “Artistul”. Stiu ca acest post vine cam tarziu dar stiti ca eu intotdeauna aman lucrurile. Fara explicatie.
Chiar daca eram treaza de 15 ore, ceea ce pentru mine chiar este o mare realizare, si am crezut ca adorm dupa primele zece minute, ei bine, n-a fost asa. Ba mai mult, m-am trezit. Cand am sunat-o pe Iri sa-i zic sa mergem la “Artistul” mi-a zis ca ea nu merge la un film mut si alb negru. Nu e genul ei. Desi eu stiu ca undeva acolo ar cam fi genul ei, dar din alt punct de vedere.
Evident ca ce m-a fascinat in totalitate a fost existenta cainelui. Doar nu va asteptati la altceva? Sfaritul era oarecum previzibil. Dupa primele 20 de minute am intuit povestea. Asta pentru ca am un talent de a intui. Chiar si asa, mi-a placut atat de mult incat ma gandesc sa ma duc a doua oara.
Si peste toate, chiar si peste Uggie, coloana sonora e fabuloasa. Dansurile sunt fabuloase. Peppy este minunata iar George chiar mi-a dat fiori ceea ce cam greu mai reuseste un barbat in ziua de azi.
Asa ca lasati filmele astea banale cu masini si vampiri si duceti-va la un film care n-a luat Oscarul degeaba. Eu v-am zis sa nu ziceti ca n-am zis.
adevaruriurbane's Blog 