Fugi!

Standard

As putea sa va vorbesc despre Rapid. Vreti? Va intereseaza povestea mea si povestea Rapidului, doua povesti ce se intersecteaza de 16 ani? Nu, nu va voi spune inca nimic despre asta. As putea sa va povestesc despre noutatile din viata mea, nici despre asta nu va voi spune nimic. Pot si vreau sa va scriu despre cea mai mare teama a mea: fuga!

Inca de mica imi era frica de fuga. Atunci cand simteam ca mama nu mai e langa mine, fugeam disperata sa o gasesc. Si in timp, acest sentiment s-a propagat. Si am descoperit ca nu sunt singura care se teme de fuga. Eu ma tem ca altii sa nu fuga de mine si astfel fug de ei. Si ei fac la fel. Si atunci, va intreb, unde vom ajunge? E usor sa iti strangi cateva lucruri si sa pleci, in fond, daca nu infrunti realitatea si problemele, iti va fi mai usor. Nu va pot spune de cate ori oamenii au fugit. Nu va pot spune de cate ori am avut lacrimi in ochi uitandu-ma cum pleaca. Uite asa. Pur si simplu. Pentru ca e mult mai usor sa spun “aceasta apropiere de tine imi face rau”.Fara nici o explicatie, fara nici o urma de regret, de sentiment.

Si uite asa, aud tot felul de scuze. Aud oameni slabi. Ii tot aud de atatia ani… nu neg, si eu am fugit. Dar mi-am asumat. Mi-am asumat toate vorbele urate si greselile. Dar probabil ca nu toti au acea putere sa se uite in oglinda si sa nu se vada perfecti, sa nu uite cate momente de lasitate au afisat, cate ganduri urate au avut. N-am avut niciodata pretentia ca in viata mea totul este perfect. Nici macar ca am avut numai bine. Nici ca cei ce sunt alaturi de ani de zile unei “ipocrite” sunt perfecti. Ne gresim in fiecare zi si suntem aici in continuare pentru ca ne asumam greselile.

Probabil ca aceasta frica de fuga va ramane definitiva. Si probabil ca vor mai fugi multi. Fara nici o explicatie tardiva sau nu, ei revin. Toti! Credeti oare ca unui copil crescut cu teama de fuga ii puteti readuce dragostea si increderea doar printr-un simplu “buna, sunt din nou aici!”? Va spun eu: nu. Si va mai spun un lucru esential: asa cum suntem crescuti, asa vom ajunge la maturitate. Nu vom trece peste anumite frustrari si temeri, vom avea mereu o frica de care nu ne putem elibera. E pacat sa iubim o imagine. E pacat sa aflam ca am iubit o minciuna. Dar chiar si asa, cu oameni care fug fara nici o explicatie plauzibila si cu mine un om rau vazut de fugari, am in continuare suflete frumoase langa mine.

Si cu asta am incheiat si aceasta cuvantare. Va las acum, ma duc sa-mi etalez zambetul fals in societate. Si sa ma pregatesc de o noua parada in fata blitzurilor. Am fugit! Si eu …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s